2 cele mai așteptate cărți de ficțiune din 2021 conform Goodreads

2 cele mai așteptate cărți de ficțiune din 2021 conform Goodreads

Vă place ficțiunea? Pot spune că sunt fană a tot ce se încadrează la General Fiction și Fantasy. De aceea, contul de Goodreads este prietenul meu. Practic, înscriindu-vă pe platformă și postând recenzii la ce mai citiți weekend-ul ăsta, vă faceți prieteni și primiți recomandări faine. De aici, m-am inspirat pentru topul 2 cele mai așteptate cărți de ficțiune din 2021 conform Goodreads.

Dezavantajul este că Goodreads vă va recomanda cărți diferite de cele ale prietenului sau vecinei. Platforma funcționează pe baza unui algoritm care analizează ce cărți ați adăugat în liste și pe ce ați dat click în ultima săptămână. De aceea, topurile pe care le vedeți voi sunt diferite de acesta.

În fine, ficțiunea devine obiectul nostru comun. De aceea, vă mai spun că acest tip de literatură este unul dintre cele mai vândute. Dacă ești obosit și nervos, vei prefera o carte care să te ajute să plonjezi într-un univers diferit. De fapt, ăsta este efectul calmant al ficțiunii- fiecare dintre noi poate evada în lumea unei cărți.

Până la urmă, scopul final al Goodreds și al acestui articol este de a promova o carte nouă și un mod nou de a privi literatura. O carte nouă trebuie să fie discutată în funcție de sursa de inspirație. De aceea, cărțile noi se vor revendica mereu din cărți vechi.

Să începem recenzarea!

burnt sugar

# Burnt Sugar de Avni Doshi

Legătura complexă a unei fiice cu mama ei este descrisă într-un prim roman superb care descrie o decădere în legăturile familiale ale tarei și Antarei.

„Aș minți dacă aș spune că nenorocirea mamei mele nu mi-a făcut niciodată plăcere”.

( Avni Doshi)

Cu această afirmație devastatoare și-a început romanul de debut scriitoarea americană Doshi, care oferă o descriere brută a vieții unei mame și a fiicei ei în orașul Pune, India. Tara, mama, neglijentă și Antara, fiica, vor prezenta o poveste de viață bazată pe abuzuri. Tara va abandona o căsătorie tristă pentru a se alătura unui ashram și a deveni iubitul lui Baba, liderul său. Ea trece însă de la o căsnicie nefericită la o relație nepotrivită, sfârșită cu o despărțire.

Tara și Antara de 7 ani, vor ajunge să cerșească în fața unui club din Pune, pentru a fi salvate în cele din urmă de tatăl Antarei. El divorțase de tara și se recăsătorise, dar nu o va ajuta mult pe Antara.
Episoade din trecut – inclusiv o altă relație amoroasă a Tarei cu un artist nesigur și lunile de singurătate ale Antarei petrecute la un internat sunt intercalate între felii de narațiune contemporană. Aici Tara alunecă în demență și Antara, căsătorită cu Dilip, încearcă să aibă grijă de ea, în ciuda relației dezastroase. Vocea Antarei este sinceră, sceptică, chiar comică.

Ea examinează o legătură de nepotrivită cu o figură care o bântuie, ultima imagine surprinsă de Doshi este o afirmație simplă, dar cu un efect de autoanaliză:

„Chiar și acum, când … vreau să fiu fără ea, când îi știu prezența. Ea tot este sursa nefericirii mele – că dorul învățat crește încă, acea dorință de bumbac moale, alb, care s-a sfâșiat la margine. ”

( Avni Doshi)

Autoarea prezintă o narațiune impresionantă care surprinde relațiile toxice dintre părinte și copil. Din păcate, ceea ce a trăit personajul poate deveni realitate pentru alți copii.

Abordarea multidimensională a romanului ar fi oportună. Autoarea nefiind blocată în lamentări și judecând lucid cele povestite. Ea are o viziune omogenă, fără inconsistențe.

Poate ar fi fost bine să fi scris un scenariu de film. Unii ar putea considera că romanul ar fi fost mai bine să fie ecranizat. Eu cred că este perfect ca roman.

the removed

# The Removed de Brandon Hobson

O poveste cherokee despre familie și comunitate care trăiesc prin traumele ce se perpetuează din generație în generație.

Poveștile sunt „ca medicamentele, dar fără gustul rău”, spune Wyatt, un băiat Cherokee de 12 ani aflat în plasament. El este talentat la povestit. Wyatt adună fabule fascinante, ambigue despre șerpi și păsări și o lume interlopă, numită Țara Întunecată. El devine povestitorul pentru copii, dintr-un adăpost din Oklahoma rurală. Wyatt, al cărui tată este în închisoare petrece câteva zile alături de Maria și Ernest Echota, singurul loc pentru Cherokee disponibil. Cu cincisprezece ani mai devreme, un polițist alb a împușcat și a ucis copilul mijlociu al cuplului, Ray-Ray, în afara unui mall. Acum, ei îl cunosc pe Wyatt al cărui talent de a inventa și povești captivante îi surprind pe Echota, amintindu-le de Ray-Ray. Prezența acestui copil pare să-l atragă pe Ernest, în ciuda bolii Alzheimer de care suferea.

Maria, fiul ei supraviețuitor, Edgar și fiica, Sonja, povestesc pe rând. La fel face și Tsala, o figură misterioasă care declară:

„Suntem vorbitori de morți, derivați și mesageri … Suntem mereu neliniștiți, purtând visele copiilor și ale persoanelor în vârstă, obosite și bolnave, săraci, răniți. ”

(citat din carte)

Talentatul Hobson evocă atât Traseul Lacrimilor, cât și ruptura familiei, așa cum a făcut-o în Where the Dead Sit Talking (2018), finalist pentru National Book Award. Traumele îndepărtării forțate și moartea lui Ray-Ray, depresia Mariei, sbuzul de metamfetamină a lui Edgar și detașarea de familie a lui Sonja apar descrise în imaginii vii.

Sonja spune:

„Obișnuiam să mă uit pe fereastră, să invidiez copacii”, spune ea. „Acesta a devenit un model obișnuit de gândire pentru mine … că m-am uitat la un copac de afară și i-am invidiat anonimatul, frumusețea și tăcerea … Un copac ar putea sta peste o sută de ani și să rămână autentic.”

Edgar, în lumea lui, luptă cu un om alb numit Jackson Andrews, o evocare a lui Andrew Jackson. Fiecare dintre Echotas povestește amintindu-și de Ray-Ray.

Romanul are o tematică sumbră, dar superb ilustrată. Copilul este un observator lucid și singurul neimplicat în povestea familiei. El are drama lui, dar asta îi dă puterea de a fi creditabil.

Romanul este lung, dar merită citit. Poate și acesta ar fi ieșit un film bun. O să vedem.

Concluzie

Cartea nouă vine împreună cu o nouă inițiativă. De aceea, este bine să o apreciem ca pe o formă nouă care se revendică din trecut pentru a genera o abordare nouă. Orice text se revendică de la un arhetip, un strămoș mai vechi care continuă să se transmită din generație în generație.

Până atunci, vă las articolul precedent și vă întreb:

Voi ați prefera să spuneți o poveste de familie tristă sau fericită?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *