2 romane japoneze ușor controversate care ar trebui citite de europeni

2 romane japoneze ușor controversate care ar trebui citite de europeni

Romanele japoneze ascund povești simbolice. Cred că primele mele romane japoneze au fost scrise de Yasunari Kawabata. Treptat, l-am descoperit și pe Yukio Mishima, iar apoi, alți scriitori celebrii. De ce există 2 romane japoneze ușor controversate care ar trebui citite de europeni? Poate din nevoia oamenilor de a face liste.

Eu văd greu catalogarea romanelor japoneze în clase diferite de valoare. Mai ales că Japonia se schimbă cel mai repede. Urmăream manga de ani de zile, când am realizat că niciuna nu seamănă cu alta. De fapt, revăzând serii mai vechi și citind mai multe romane japoneze, am realizat că ele nu seamănă de la an la an. Cum aș putea clasifica romanele japoneze când există sute de mii care apar și diferă total unul de altul?

Hmm, lăsând asta pe seama criticilor literari, eu vă fac un top simplu. Doar 2 romane japoneze ușor controversate care ar trebui citite de europeni. 2 care seamănă cu Dostoievski, nu. 2 care înglobează evoluția romanelor din categoria carte modernă, da. Am ales cu grijă anul publicării ca voi să aveți o imagine obiectivă asupra evoluției romanelor japoneze din anii 2000.

Cam atât voiam să vă spun- Ah, mai era ceva: Fanii manga sunt invitați la acest top!) Pur și simplu, aceste cărți moderne merită ecranizate ca anime. Ok, gata cu introducerea!

Să începem recenzarea!

akira yoshimura

Supliciul unei adolescente (romane japoneze ușor controversate)

  • Supliciul unei adolescente– Akira Yoshimura
  • Anul apariției: 2006
  • Editura: Humanitas (colecția Raftul Întâi)
  • Traducere: Anca Focșeneanu

Cartea modernă controversată prezintă două povești care depășesc moarte și morala. Personajele participă la o poveste morbidă a unei adolescente care moare de pneumonie. După moarte, ea poate vede ce se întâmplă cu trupul ei. Detalii șocante despre extragerea organelor, morbidul sfârșit al unui suflet ce nu poate părăsi lumea aceasta, toate se contopesc într-o poveste controversată. Nici nu vreau să vă povestesc ce prezintă a doua poveste.

Ce e teribil referitor la roman este înglobarea unor probleme sociale. Morții devin obiecte de schimb. Practic, trupurile fără viață sunt tranșate pentru a deveni modele anatomice, îmbibate în formol. De aceea, cred că romanul acesta este un pic cam dur. Poate voi nu veți fi de acord cu mine.

Uimitor este talentul autorului de a descrie morbidul proces. Rece, distant și nepăsător, autorul o lasă pe fată să își desfășoare drama neauzită. Nici brancardierii, nici medicii legiști nu știu că săracul suflet îi privește. Ceea ce este tragic- să vezi cum ești sfârtecat după moarte.

Următorul roman pe care vi-l voi prezenta merge pe tiparul romanelor polițiste. Însă, problemele sociale prezentate converg cu cele din acesta. Până la urmă, după moarte, nu mai contează ce crezi tu despre deciziile celorlalți.

Un aspect pozitiv al acestui roman japonez este suspansul creat prin șocarea repetată a cititorului. Când am terminat prima poveste, am zis: Gata! Asta a fost!. Nu, nu a fost deloc așa. A doua e și mai rea.

Recomand cartea modernă, japoneză, de acest tip doar persoanelor care citesc regulat Horror. Restul pot suferii de coșmaruri groaznice citind așa ceva.

O recenzie alternativă….

Doua povesti tulburatoare, sub semnul mortii si al profanarii, care ataca un tabu: se despart vreodata trupul si sufletul in drumul lor spre lumea de dincolo? – In Supliciul unei adolescente, o fata a carei viata se sfarseste la saisprezece ani isi povesteste trairile mai vii ca oricand: aude soapte, simte mirosuri, este atinsa si prelucrata de instrumente stranii. Mieko tocmai a murit, dar continua sa „vorbeasca“ – lucid, aseptic, fara dureri

(sursă Humanitas)
ryu murakami

Ecstasy (ceva mai bine, dar încă scârbos)

  • Ecstasy- Ryu Murakami
  • Anul apariției: 2007
  • Editura: Polirom
  • Traducere: Mihaela Butnariu

Revenind la romane japoneze controversate avem Ecstasy de Ryu Murakami. De data asta, mi-a plăcut romanul din categoria carte modernă. El prezintă dependența și vânzarea de droguri. Ecstasy este un subiect controversat. Unele personaje îl cred un drog periculos. Altele spun că ar avea doar efect limitat, recreativ și fără dependență. Eu nu știu, dar naratorul nostru- lucrător în sectorul creativ- a încercat mai multe droguri. Când, la un moment dat, primește o ofertă de la o femeie ciudată, el trebuie să decidă: rămân legal sau risc și câștig?

Nu vă spun ce a ales. Oricum, spre deosebire de cealaltă carte, detaliile șocante sunt relativ moderate. Naratorul trăiește mai multe experiențe psihedelice și încearcă mai multe droguri. Însă, tema principală- consumul de droguri- nu este ostentativ afișată, ci doar discutată de personaje. Ce mi-a plăcut e autenticitatea gândirii naratorului.

Dacă aș fi 100% sigură că ceea ce fac nu distruge nimic, aș opta să o fac. Însă, el nu are această certitudine. Practic, lupta se duce între a crede femeia cea ciudată sau a gândi ca el și a pierde banii care te-ar putea ajuta. Decizia este grea, mai ales că i se prezintă pseudo-experiențe.

Există și momente scârboase în carte. Majoritatea sunt legate de sex, dar și de consumul de droguri sau violență. În general, acest scriitor folosește un limbaj mai dur. Deci, dacă ați mai citit, puteți fi de acord cu mine.

Frumusețea romanul stă tocmai în copierea realității. Ce țară din lumea asta nu se confruntă cu traficul de droguri? Exact- niciuna! De ce ar fi Japonia diferită? Poate de asta vă recomand acest roman japonez controversat.

O recenzie alternativă…

Ecstasy constituie prima parte dintr-o trilogie intitulata Monologuri despre placere, lasitate si moarte , care mai cuprinde Melancolia si Thanatos . Personajul principal, Miyashita, este un tinar asistent intr-o echipa de filmare, aflat la New York pentru a turna o campanie de promovare a unui star pop japonez Aici intilneste un cersetor neobisnuit care ii da un numar de telefon din Tokio. Intrigat, Miyashita suna, iar la celalalt capat al firului se dovedeste a fi Keiko, o femeie misterioasa care nu accepta sa-l intilneasca decit cu conditia sa ia o pastila de ecstasy in compania unei „amice de incredere”. Acesta este doar primul pas pe un traseu ce il va duce spre experiente tot mai tari, culminind in sado-masochism extrem. Autorul acestui roman are propria viziune intelectualizata si estetizanta, care merge dincolo de senzational, scotind la lumina diferitele niveluri ce conduc spre distrugerea psihica si chiar fizica, dar si senzatia intoxicanta de libertate ce vine odata ce treci de zidul rusinii si iti ingadui sa te anulezi ca persoana. Iar Miyashita este prea hipnotizat de ceea ce i se reveleaza pentru a se putea opri.

( sursă ishop.ro)

Concluzie

Cartea modernă japoneză conține detalii și povești șocante. Însă, se îmbunătățește foarte repede. De aceea, șocul incredibil pe care îl ai citind Akira Yoshimura a fost moderat de scriitorii de după el. Ryu Murakami se înnoiește pe volum ce trece. La fel ca alți scriitori noi japoneze, el experimentează groaza, teroarea aceea a descrierilor care ne distruge visele cu plaje.

Pentru a reveni la cărți moderne mai plăcute, aici aveți articolul anterior.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *