Când devine romanul despre iubire stereotip? Cum să eviți asta?

Citim de plăcere și nevoie, dar scriem din pasiune. Când devine romanul despre iubire stereotip? Cum să eviți asta? Hmm, este o întrebare bună. Așa că voi crea o schiță pe momente a stereotipurilor uzuale din structura acestor romane îndrăgite de iubire. Dacă vrei să afli cum să le eviți, citește rapid ultimul paragraf al secțiunilor.

Stereotipul nu este ceva greșit. Însă ne plictisește să citim aceeași poveste la infinit. De aceea, romanele de dragoste vechi sunt plictisitoare. Însă regret să spun, dar și cele noi au început să cadă în același păcat. Ca sfaturi pentru scris des repetate se numără: Fii original!. Însă toate formele noi se trag din cele vechi. De aceea, vă sugerez să nu vă temeți de stereotip, ci să îl folosiți pentru a reda sentimente.

Vă voi detalia structura unui roman de iubire. Din câte observați, povestea se repetă în fundal. Personajul principal este inevitabil gonit de mania persecuției, dar iubirea învinge și răul este pedepsit. Fiecare story arc prezintă povești separate despre iubire și trădare care cultivă un singur stereotip: love at first sight. Să începem articolul!

Structura

1. Femeia ca sacrificată supremă

Mamele din romanele de iubire sunt idealizate, dar neinteresante pentru cititor. Femeile preferate sunt cele aparent puternice. De aceea, ele trebuie să sufere mult. La fel ca personajul din Filantropica, personajul feminin spune o poveste despre suferință fără margini, dar cu o singură salvare: iubirea lui.

Deseori autorii cad în patima exagerări. Un story arc este văzut ca o eternă alternanță lumină umbră. De aceea, unitățile de text au o anumită continuitate. Ideea de a merge doar pe o stare ce rămâne nerezolvată în mai multe story arc-uri este inoportună pentru cititor. Plictisește și adaugă pagini inutile povestirii. 

Rezolvare: Povestirea poate să conțină polifonie sau povestire în tandem. Tehnicile cu aceste rezultate pot să ajute la dinamizarea poveștii. De asemenea, realizarea contrastului alb-negru.

2. Femeia deșteaptă de care are nevoie toată lumea

Nici un om nu este perfect, nici indispensabil. Noi avem părți bune și părți rele. De aceea, un personaj literar pierde, câștigă și evoluează depășind defectele personale. Însă nu toate personajele. Cele din romanele de iubire proaste sunt perfecte.

Stereotip

Că sultana Hurem din scenariul lui … personajul feminin stereotip dejoacă toate intrigile și ajunge la conducere. Nu asta ar fi problemă, dar lejeritatea cu care autorul trece de la un story arc la altul plictisește. La final există o singură morală: Femeia câștigă mereu.

Rezolvare: La fel ca prima dată, contrastul trebuie realizat cumva. Puteți cultiva antiteza pentru a compensa șirul lung de victorii nemeritate.

3. Iubirea e eternă

Novembre Rain spune așa: (…) and we both know heart can change. 

(sursă Google)

Aici sunt de acord cu Axel Rose. Iubirea depinde de multe, dar sigur nu este eternă. Unele studii spun că există mai multe stadii e iubirii, dar toate duc la obișnuință. De aceea, nu îmi plac romanele de iubire. Love at first sight este un mit, dar iubirea eternă prezentată este o aberație.

Rezolvare: Fiți ponderați! Nu exagerați cu epitetele.

Iubire

Concluzie 

Romanul de iubire prost scris nu este doar stereotip, ci și exagerat. Nu mă deranjează să mă joc cu stereotipuri și apreciez curajul de a încerca să modernizăm ceva deja ieșit din uz, dar nu îmi place să mergem în aceeași linie. Am doar 2 sfaturi pentru voi: Fiți moderați în epitete! Și Alternați umbrele cu lumina!

Dacă aveți alte dificultăți, lăsați mesaje în comentarii și promit că în 48 de ore voi veni cu un articol care să vă ajute. Aveți un alt articol util (aici) până data viitoare.