Casa de Păpuși a lui Ibsen- cea mai bună carte modernă despre femei

Casa de Păpuși a lui Ibsen- cea mai bună carte modernă despre femei? Hmm, clar nu! Însă, este cea mai drăguță piesă de teatru pe care am citit-o recent. Viziunea lui Ibsen despre relațiile de familie și cele sociale este șocantă pentru timpul nostru.

Ei bine, sub egida unui teatru absurd, Ibsen ridică mai multe probleme domestice. Rolul femeii din mica burghezie este superb exemplificat în această micuță carte modernă. Serios, nu este o carte lungă, dar este suficient pentru a mă fascina.

Ceva despre autor: Henrik Ibsen este părintele teatrului modern. Un autor norvegian care ar scrie în maniera realismului. Majoritatea operei e scrisă în daneză și se întinde e mai mulți ani.

Teatrul absurd este un teatru experimental. Asta mă face să mă gândesc câte opere literare nu am explorat. Acest tip de teatru este special pentru că se bazează exclusiv pe sugestie. Deseori, este satiră adusă a ceva.

Vă recenzez piesa de teatru în speranța că vă va ajuta să vă apropiați de teatrul absurd. Poate într-o zi, vom descoperi împreună mai multe piese de teatru care merită doar citite.

Să începem recenzarea!

Casa de păpuși

Casa de Păpuși- Henrik Ibsen

Anul apariției: 1879

Traducerea mea: Florin Murgescu

Număr de pagini: 40 

Nora împreună cu soțul ei trăiesc într-o casă destul de bogată. Însă, în spatele oricărei sărbători este o ramă de familie. Nora se află într-o poziție de limitare. Ea nu controlează majoritatea aspectelor vieții pe care o duce. Este oare personajul ei cu adevărat fericită în spatele acestei case de păpuși?

Temele abordate sunt destul de complexe. Astfel, o anumită categorie de public va rămâne neimpresionată de acest conținut. Până la urmă, teatrul absurd nu se adresează tuturor. Mai ales că este doar sugerată oprimarea Norei. Soțul ei, sub aparenta libertate pe care i-o oferă, o condiționează să rămână casnică.

Temele abordate care ies în evidență sunt condiția femeii, condiția micii burghezii, dramele familiale. Toate acestea se îmbină într-o poveste de Crăciun tristă. Tristă pentru noi de acum, atunci era doar o altă realitate.

Îmi place teatrul modern pentru că simplifică structura teatrului medieval. În teatrul lui Ibsen nu mai vorbim de grații¹ sau de texte pur morale. Nu, în cazul acestui autor care alege să se axează pe regula:Arată, nu spune!².

Nu pot să spun că acest gen de text dramatic este ușor de citit. Însă, redarea scenică ar plictisi cumva. Nu este vorba despre o acțiune dinamică. De fapt, nu seamănă nici cu o piesă ca Hotel Mimosa. Decorurile și atmosfera pot fi greu de redat. 

Apoi, nu cred că există un regizor care să mai simtă ce simțeau personajele lui Ibsen. Deci, nu știu, dacă ar trebui să o vizionați în loc să o citiți.

Aș recomanda cartea studenților de la profilul uman. Poate reprezenta material de studiu pentru condiția femeii, dar nu numai. Există anumite scene în care Nora ne vorbește. Ele sunt neprețuite- atunci Nora ne arată adevăratul ei caracter.

VĂ CITEZ ȘI O RECENZIE INDEPENDENTĂ:

Nora are trei copii și e căsătorită de opt ani cu soțul ei, Torvald. Cu ceva vreme în urmă, aceasta a făcut rost de o sumă mare de bani pentru a-i salva viața soțului, care era grav bolnav. Banii pentru plecarea lor in Italia se presupunea că vin de la tatăl Norei însă adevărul este că Nora a împrumutat banii de la altcineva, pe ascuns, deoarece Torvald nu nu era de acord să facă niciun fel de împrumut sau să aibă datorii față de nimeni. Pe parcursul piesei ne este prezentat felul cum Nora își pune soțul pe un piedestal, nevoile lui venind absolut mereu pe primul loc (ex.: felul cum o gonește pe prietena ei din cameră pe motiv că Torvald nu suportă să vadă pe cineva cusând). Cristina Linde este o prietenă din tinerețe a Norei, venită în capitală pentru a-și găsi un loc de muncă, dar în același timp este și confidenta acesteia și singura care află despre împrumutul făcut de Nora.

(autor cristinaboncea)

Despre femei- viziunea din text

Nora este stăpâna casei, dar are prerogative limitate în ceea ce privește viața ei sau a familiei ei. Ea depinde financiar de slujba soțului. În vremea aceea, o femeie era la fel de prețuită ca un bun. Ele erau efectiv monede de schimb între familii. Nici acest personaj nu este diferit. Deși, soțul îi oferă o aparentă libertate, servitoarea Norei este mai liberă decât ea.

Soțul reprezintă sursa ei de sprijin financiar, dar femeia și-ar dori să ajungă într-o parte privilegiată a societății. De aici problema. Ea vrea ceva diferit de soțul ei. Gândindu-ne la timpul actual, Nora ar fi putut divorța. Atunci, ea este obligată să stea. Însă, ea nu este capabilă să vadă deasupra a ceea ce reprezenta casa. Idealul femeii de atunci era căsătoria bună.

Așa cum ne dăm seama din citatul:

“Nu poate exista libertate sau frumusețe în ceea ce privește viața de casă care depinde de împrumut și datorii.”

(Henrik Ibsen, Casa păpușilor , Actul 1)

De fapt, Crăciunul și invitația la cină vin ca să ne prezinte fundalul dramei personajelor feminine. Stăpâna, menajera și copilul sunt păpușile din casa de păpuși- un simbol pentru ființe închise în realitatea aceea. Ce tragică ar fi viața așa?

Deși, soțul Norei îi oferă un cadru familial confortabil, el nu o va considera niciodată o egală. Îi acordă rolul de conducătoare a casei. Însă, el supervizează cheltuielile familiei și toate aspectele vieții ei.

Supervizare sau lipsă de încredere? E bine, în cadrul burgheziei femeile erau educate minimal, dar nu aveau aceiași condiție ca femeile de rând. Femeile de rând se mai puteau căsători din dragoste și/sau lucra la o casă de burghezi. Acest lucru, în timp, s-a generalizat și astfel, după apariția magazinelor, femeile au avut o oarecare emancipare. Însă, era o rușine ca un nobil să lucreze.

Astfel, nici o femeie nu era stăpână pe viața ei și, prin discuțiile dintre Nora și soțul ei, ne dăm seama de asta. Amintim o celebră replică profetică pentru rolul femeii și condiția ei:

“Da – într-o zi, probabil, după mulți ani, când nu mai sunt la fel de drăguță ca acum. Nu râde de mine! Adică, desigur, când Torvald nu mai este atât de devotat pentru mine cât este acum când dansul meu, îmbrăcarea și recitarea l-au aprins, atunci ar fi bine să ai ceva în rezervă.

(Henrik Ibsen, Casa păpușilor , Actul 1)

Concluzie

Casa de păpuși este o capodoperă în felul ei, dar pentru carte modernă poate fi apreciată mai greu de cititorul obosit. Sper că temele conexe condiției femeii vor fi obiect de studiu pentru voi. Ar fi interesant să dezvoltăm aceste aspecte într-o discuție pe grupul nostru de Facebook. 

Vă las articolul precedent și vă întreb: 

Cum s-a schimbat mentalitatea noastră în timp?

1 personaje simbol din teatrul antic și medieval

2 adaptare de la bloggeri pentru scriere creativă, Show, not tell!