Cea mai bună carte de istorie vie: Cum repară soldatul gramofonul?

Cea mai bună carte de istorie vie: Cum repară soldatul gramofonul?

Vreți să citiți o carte de istorie bună? Ei bine, în ultimii ani, m-am cam săturat de cărți de istorie sterile. Într-o zi, la bibliotecă, am găsit această carte, Cum repară soldatul gramofonul?. Scria chiar din coperta a doua că este o poveste reală. Deci să fie: Cea mai bună carte de istorie vie: Cum repară soldatul gramofonul?

Poate da, poate nu. Însă, povestea este fascinantă. Autorul are un umor aparte și prezintă faptele din perspectiva unui om care le-a trăit. Ce ne-am putea dori mai mult. Aventură- are. Comedie- are. Dramă- are.

Sasa Stanisic narează istoria trăită de el în raport cu prezentul acela. Deci, fluxul memoriei este cu atât mai puternic cu cât autorul este destul de tânăr când scrie această carte. Nu vorbim despre vreun bătrân care narează războaiele mondiale.

Visul american, democrația, comunismul și speranțele acestei părți nefericite a Europei sunt conținute în devenirea personajului principal și a autorului. Până la urmă, Europa a fost împărțită în două: o Europă federală, liberă și democrată și noi, Europa de Est, sovietică, care încerca să instaureze un regim prea idealist.

Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lumea în care toți suntem egali, dar înțeleg că acea lume nu a existat și nu va exista niciodată. Noi mereu vom fi dominanți și dominați.

Să recenzăm Cum repară soldatul gramofonul pentru a înțelege mai bine!

Cum repara soldatul gramofonul (# istorie personală)

Cum repara soldatul gramofonulSasa Stanisic

Anul apariției: 2007 (Polirom)

Traducerea mea: Gabriella Eftimie

Număr de pagini: 352

Viața de familie a naratorului, Aleksandar, este examinată prin lupă de către el la diferite vârste. Tragediile din război și sărăcia în care trăia îl fac să participe activ la istoria războiului din Iugoslavia. Ce se petrece?

Cum repara soldatul gramofonul este un adevărat album de fotografii al unei familii care a trecut prin războiul din fosta Iugoslavie. Însă, „la un moment dat nu mai exista fotografii recente cu oameni și câini, pentru ca viata lor ia sfârșit”. „Fiecare moarte – spune Aleksandar – mi se pare fără rost, nefericita și nemeritată. Verile se prefac în toamne, casele sint darimate si oamenii din fotografii se transforma in fotografii de pe pietre de mormint. Sint atitea lucruri care nu ar trebui sa se sfirseasca niciodata… „

Realismul magic al Balcanilor, cunoscut mai ales din opera lui Ismail Kadare si deosebit de cel hispanoamerican, al lui Alejo Carpentier sau Gabriel Garcia Marquez, este prezent si in romanul lui Sasa Stanisic, intr-un amestec de poetic, tragicomic si ironie. Stanisic readuce in discutie un razboi pe care multi l-au uitat deja, razboiul din Iugoslavia, vazut cu ochii unui copil bosniac.

Cum repara soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia si despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile cind „totul era bine”, dar si despre ororile razboiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsa nici de umor si care nu poate fi citit cu indiferenta. Dupa ce razboiul le distruge casa, Aleksandar impreuna cu familia sa pleaca in Vest, stabilindu-se in Germania. La indemnul bunicului, mare iubitor de povesti, Aleksandar incepe sa-si exerseze talentul de povestitor.

( sursă Suplimentul de cultură)

Ce v-am citat este ceea ce am înțeles eu din text și văd că se regăsește în mai multe sursă. În acest cadru, proza istorică se desfășoară personal. Armonia este conservată în text ca să nu creeze uimire.

Maniera scrierii este haioasă, dar și serioasă. De aceea, poate ar fi apreciată de adulți. Limbajul vulgar împletindu-se cu povești de război. Autorii germani care au trecut prin război au o viziune similară. Umorul este creat ca să mai șteargă amintirile dureroase.

Poate că este mai util așa. Însă, nu toată cartea este comică. Unele pasaje sunt de un tragism exagerat. Să citești despre cadavrele pe care le găsește o fiică în urma morții părinților. Apoi, sunt ritualuri de înmormântare și sinucideri tragice. Majoritatea acelor morți puteau fi evitate, dar n-au fost. Poate nu este cartea potrivită pentru toți.

Ce spun site-urile de vânzare?

Romanul este povestea unei copilarii obisnuite, intrerupte de razboiul din fosta Iugoslavie, un conflict pe care nimeni nu-l numeste, preferind sa se refere la el ca la un eveniment exterior care „sevaterminaincurind”. Naratorul, Aleksandar, este un soi de ucenic vrajitor, un copil cu o imaginatie (prea) bogata, care ii atragea mustrarile profesorilor in vremurile cind „toate erau la locul lor”. Dar aceasta, impreuna cu harul povestitului, ii va permite sa reinvie in timpul exilului o tara ce nu mai figureaza pe nici o harta, cu o limba ce nu mai este prezenta in nici un dictionar. Fara sa abuzeze de detalii etnice, referinte istorice sau resorturi emotionale, Sasa Stanisic reuseste sa reconstruiasca, intr-o proza poetica densa si fluida, o lume plina de viata si culoare, pe care o miscare brusca a istoriei o face sa se sparga in mii de cioburi. „Sint iugoslav – deci ma descompun”

(sursă Emag)

Concluzie

De aceea, ar fi bine să fim conștienți că istoria se întoarce. Răzbunarea istoriei nu ne va cruța. De aceea, orice regim politic este defect și perfect. Însă, eu prefer sugestia-obligație în locul obligației impuse de regimurile totalitare. Orice istorie se va întoarce. Să fim pregătiți.

Vă las cu articolul precedent și vă întreb:

Voi ce ați mai citit?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *