Cele mai bune cărți cu detectivi ale lui Rampo Edogawa

Cele mai bune cărți cu detectivi ale lui Rampo Endogawa

Toată lumea cunoaște personajele din Bungou Stray Dogs. Însă, puțini au citit operele lor din categoria cartea modernă. Ca să vă familiarizați cu operele unuia dintre ei, avem un top: Cele mai bune cărți cu detectivi ale lui Rampo Edogawa.

Este un top scurt. Nu vom avea multe cărți și nici recenzii specializate. Vor fii mai mult recenzii ale unui fan. Desigur, autorul nu seamănă cu personajul din Bungou Stray Dogs. Vom afla asta în curând.

Să vedem cine era Rampo Edogawa:

Tarō Hirai (平井 太郎, Hirai Tarō, 21 octombrie 1894 – 28 iulie 1965), cunoscut sub pseudonimul Edogawa Rampo (江 戸 川 乱 歩) a fost un autor și critic japonez care a interpretat un rol cheie în dezvoltarea ficțiunii cu mistere japonez. Multe dintre romanele sale îl implică pe eroul detectivului Kogoro Akechi, care în cărțile ulterioare a fost liderul unui grup de detectivi băieți cunoscuți sub numele de „Clubul detectivilor băieți” (少年 探 偵 団, Shōnen tantei dan).
Ranpo a fost un admirator al scriitorilor de romane cu mistere occidentali, și în special al lui Edgar Allan Poe. Pseudonimul lui este inspirat de numele scriitorului american Poe. Alți autori care au avut influențe asupra lui au fost Sir Arthur Conan Doyle, pe care a încercat să îl traducă în japoneză în zilele de studenție la Universitatea Waseda.

(sursă Wikipedia)

Acestea fiind spuse, să începem recenzarea!

the human chair

The Human Chair

Un scriitor se așează să-și citească corespondența și constată că i s-a trimis o scrisoare de la un tâmplar care vrea să aranjeze să o întâlnire. În scrisoare, bărbatul dezvăluie că a construit un scaun suficient de mare pentru a se ascunde în interiorul lui. El explică de ce a făcut acest lucru și cum a fost afectat de creația lui.

Aceasta este unul dintre cele mai interesante lui Rampo și este cu siguranță o lectură grozavă. Din păcate, are o poveste care nu se termină într-un fel. Practic, finalul lasă loc de interpretare din partea cititorului.

Cu toate acestea, este o lucrare reușită. Nu poți refuza o lectură așa misterioasă. Poate un pic prea misterioasă pentru cei care nu îl adoră pe Gogol. Poe ar fi mândru să audă că, în Japonia, a existat cineva influențat de el.

Influența lui Poe este binevenită. Cui nu-i plac romanele gotice? Mie sigur îmi plac.

rampo

The Traveler with the Pasted Rag Picture

Colecția se încheie cu ceea ce poate fi cea mai ciudată poveste a lui Ranpo Edogawa. Un bărbat călătorește într-un tren și descoperă că pasagerul așezat lângă el are un pachet ce conține o imagine incredibil de realistă a unui bărbat în vârstă și a unei tinere. Omul continuă să-i spună povestea incredibilă din spatele acelei imagini și de ce călătorește cu ea.

Această poveste este mai mult fantastică decât misterioasă. Autorul evită să ofere orice fel de certitudine, dacă bărbatul în vârstă este adevărat. Oare cum s-ar fi putut întâmpla cele descrise?

Acțiunea este superb descrisă, dar misterul cultivat ne lasă cu multe întrebări. Cel mai bine ar fi să o citești cu un carnețel. Așa vei putea să îți notezi detaliile care ți-au plăcut.

Nu este însă un volum ușor. Misterul cultivat se înscrie în ficțiunea lui Poe. Deci, nu este tocmai ușor de citit. Însă, cui nu-i plac misterele poate citi altceva?

moju
Moju: Bestia oarbă a lui

În Moju: Bestia oarbă a lui Edogawa Rampo, un sculptor deranjat, orb, răpește un model și o închide într-un labirint de ochi sculptați gigantici și alte părți ale corpului supradimensionate.

Înainte de a o dezmembra, autorul inserează imagini înfricoșătoare dintr-o orgie de sânge. Membrele, capul și trunchiul ei sunt găsite mai târziu împrăștiate prin Tokyo. Ucigașul orb își continuă misiunea macabră de amputare și decapitare a femeilor.

Cel mai scârbos dintre romanele lui Rampo , Moju: The Blind Beast este un clasic al genului horror. El este contaminat de un umor negru rafinat.

Reprezintă unul dintre primele exemple literare ale genului japonez „erotico-grotesc”, în care subiecte precum dezmembrarea, mutilarea și canibalismul sunt prezentate într-un context încărcat de sexualitate.

Nu citiți lângă copii. Dacă nu vreți coșmaruri, nu citiți deloc. Romanul este mult prea macabru chiar și pentru mine. Însă, poate cineva care s-a uitat la Oamenii munților ar suporta să îl citească pe tot.

Eu nu am reușit acest demers, m-am oprit pe la jumătate. Poate îmi veți povesti și mie cum se termină. Mor de curiozitate!

Concluzie

Acesta este articolul de astăzi. Vă las să vă afundați în poveștile cu detectivi ale vechiului Tokio.

Mai aveți și articolele anterioare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *