Cele mai bune motive să recitești Pădurea Norvegiană

Cele mai bune motive să recitești Pădurea Norvegiană

Făceam curat prin bibliotecă zilele astea și mi-a picat în mână o carte modernă, Pădurea Norvegiană. Se poate să fi citit acest roman acum cinci ani, de aceea l-am revăzut cu plăcere. Uneori este mai bine să lași cartea pe noptieră până trece un timp. Astfel, vei găsi Cele mai bune motive să recitești Pădurea Norvegiană.

A mai citit cineva Haruki Murakami? Ei bine, printre romanele lui se numără și La capătul lumii și în Țara Aspră a Minunilor. Acest autor îmbină vechiul cu noul. Practic, Beatles și epoca Showa se unesc pentru a crea ceva nou.

Cine e Haruki Murakami? Un tânăr scriitor modern, de doar 72 de ani. Haruki Murakami este renumit pentru romanul lui 1Q84. Însă, cariera lui se întinde pe multe perioade. Astfel, el a fost tradus în cam 50 de limbi naționale. Ceea ce este impresionant pentru orice scriitor.

Romanele lui au fost ecranizate, uimitor, nu doar de regizori japonezi. Unele dintre primele adaptări sunt: Kaze no uta o kike( romanul) trece în filmul cu același nume. Pădurea Norvegiană se numește și filmul ecranizat după această carte modernă. El a câștigat premii la festivaluri prestigioase.

Să vede:  cartea a câștigat premiul World Fantasy Award,  Frank O’Connor International Short Story Award și  Franz Kafka Prize. Filmul are un premiu la Cannes și este bine cotat în topuri în primul an de apariție.

De ce este important acest scriitor? Pentru că el abordează probleme sociale complexe ca alienarea, depresia, sinuciderea. Toate acestea numai în Pădurea Norvegiană. Dacă este să vorbim și despre celelalte romane, ajungem la un articol despre Japonia așa cum este ea.

Cu ce vă va ajuta lectura acestui roman nu prea lung? Ei bine, orice carte ne îmbogățește pe partea de vocabular. Însă, aceasta ne ajută să explorăm mai multe probleme umane general valabile. Ce i se întâmplă naratorului, se poate întâmpla oricui.

Cam asta a fost cu introducerea, să trecem la recenzie!

Pădurea Norvegiană recenzie

Pădurea Norvegiană- Haruki Murakami

An apariție: 2011(România, Polirom)

Traducător ediția mea: Angela Hondru

Număr de pagini: 360

Cartea lui Haruki Murakami, Pădurea Norvegiană, este scrisă într-o variantă modernă. Ea urmărește povestea lui Toru și a lui Naoko, uniți de tragedia morții prietenului lor. Cei doi se reîntâlnesc în timpul unui an universitar. Însă, abordarea lor asupra durerii este diferită: Toru încearcă să se concentreze pe viața lui, dar Naoko devine tot mai retrasă. Povestea se desfășoară pe un scenariu atipic, dar finalul ne îndeamnă spre o reflecție mai atentă.

Conținutul sensibil al acestui roman este atât de natură sexuală, câteva scene cu Naoko și Toru, dar și de natură tematică. Autorul abordează teme importante cum ar fi nebunia, alienarea, imaginea de sine și iubirea. Însă, Haruki Murakami nu dramatizează, el este un observator distant.

Felul în care construiește personajele este inedit. Nimic nu prezintă o siguranță absolută întrucât nici naratorul nu este sigur pe cele relatate. De fapt, Naoko și Toru au viziuni diferite asupra celor întâmplate. De aceea, construcția prin Flashback este uimitoare.

În text nu există problema  exagerării acestor teme sensibile. De fapt, Toru nu se plânge sau dramatizează viața pe care o duce. El alege să caute soluții și să aștepte un răspuns de la Naoko.

Bonus: # Vă recomand și această recenzie:

Pădurea Norvegiană de Haruki Murakami este văzută ca un roman de dragoste însă eu l-am perceput mai mult ca pe un roman în care ni se prezintă puterea destinului. Spun asta deoarece în această carte vedem foarte multe relații care eșuează, indiferent că este vorba despre o relație de amiciție sau una în care ambii se iubesc cu foc. Un aspect care face din această carte un roman de dragoste este acela că există multe pasaje erotice, unele chiar mult prea detaliate sau prea ciudate. De fapt, îmi permit să spun că acesta este un roman destul de ciudat însă aceasta nu este o bilă neagră a romanului.

Este un roman ciudat pentru că, la fel ca în Urzeala Tronurilor, apar tot felul de situații neprevăzute care reușesc să cutremure atât cititorul cât și personajul principal, Watanabe.De admirat la Watanabe este optimismul său reușind să o aștepte pe Naoko în ciuda faptului că aceasta este o fată foarte complicată, motiv pentru care Watanabe evită mereu să vorbească despre relația sa cu fosta iubită a celui mai bun prieten chiar dacă se gândește mereu la ea.

( sursă Blog de cărți)
motvul

# Motive să recitim acest roman

Motivul 1:

Autorul este un bun observator al relației dintre personaje. Acest lucru ne îmbunătățește experiența pentru cititor. Nimănui nu îi place o poveste în care personajele nu par realiste sau ne spun tot ce ne vor arăta. Anticiparea este inamicul scriitorului nou. De aceea, există regula pe care Haruki Murakami o respectă: Mereu spune un plan eșuat, niciodată unul reușit!

Naoko este imprevizibilă, iar Toru speră să ghicească sentimentele ei. Însă, este clar că nu îi iese. Reiko prezintă o latură a poveștii pe care el nu o cunoaște- deci o altă Naoko. Acest lucru demonstrează ambivalența personajului.

Motivul 2:

Autorul are o tehnică nouă pentru descriere. El inserează detalii istorice alături de personaje ficționale. Practic, se inspiră din viața pe care a trăit-o pentru a crea cadrul în care se petrece povestea. Acest lucru face textul să fie mai realist.

Putem observa cum relațiile descrise și cadrul descrierii se îmbină perfect. Practic, nu vorbim despre o carte de istorie, ci despre o istorie personală vie. Haruki Murakami contemplă realitatea Japoniei din timp tinereții sale.

Motivul 3:

Poți să înveți anumite metode interesante de dezvoltare a personajelor și suspansului. Însă, pentru a le observa, trebuie să recitești cartea cu pixul în mână. Tehnica subtilă a Flashback-ului și surprinderea vieții interioare a personajelor sunt inedite.

Însă, să realizezi o legătură așa subtilă între melodia lui Beatles și haosul ce cuprinde ființa umană în timp este complicat. Cred că voi reciti cartea curând ca să scriu un articol nou pentru voi.

motivul 3

Concluzie

Prin urmare, stilul și timpul povestirii ne îndeamnă să o citim. Contemplația asupra problemelor ce ne apasă poate să ne propulseze în poveste. Uneori, cu toții ne simțim singuri. De aceea, este esențial să citim astfel de cărți. Multe dintre sentimentele personajelor se aseamănă cu ceva simțit de noi la un anumit moment. De aceea, această carte este uimitoare- pentru că ne conține pe noi.

V-am inserat melodia de la Beatles pentru a vă bucura de ea. Apoi, vă las și versurile despre care cred că ar fi influențat romanul:

I once had a girl
Or should I say she once had me
She showed me her room
Isn’t it good Norwegian wood?She asked me to stay
And she told me to sit anywhere
So I looked around
And I noticed there wasn’t a chair


(Norvegian Wood- Beatles, sursă genius)

Pentru cei care citesc concluzia, acest articol a conținut 3 motive pentru care să recitești Pădurea Norvegiană.

Sper că v-a plăcut articolul, având în vedere pasiunea mea pentru romane japoneze, vă întreb: Voi ce autori japonezi preferați?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *