Cele mai bune romane de dragoste japoneze de la Yasunari Kawabata

Romanele romantice sunt o categorie de romane de dragoste care mie îmi amintește de Yasunari Kawabata. El este unul dintre cei mai renumiți autori japonezi, dar și semnificativ pentru perioada de aur a Literaturii moderne japoneze. De aceea, vă voi prezenta Cele mai bune romane de dragoste japoneze de la Yasunari Kawabata.

De ar fi trăit mai mult, poate ar fi fost asemănat cu autorii europeni ca surorile Bronte. Însă, moartea este un drept și o alegere, deci Yasunari Kawabata ne-a lăsat opera lui neterminată. Ori poate opera lui era terminată în viziunea autorului? Nu vom știi niciodată.

Deci, să rămânem cu ceea ce avem și să începem recenzarea!

Frumoasele adormite (# categoria romane de dragoste tip filosofic)

Anul apariției ediției mele: 2014

Traducerea mea:

Număr de pagini: 144

Bătrânețea este momentul reveriei, iar somnul o declanșează cel mai bine. Somnul îndeamnă spre visare, dar ce l-ar putea face pe un bătrân să viseze mai frumos decât o Frumoasă adormită lângă el? Naratorul meditează acum, la bătrânețe, asupra vieții lui și a rolului pe care l-am avut în viața celor dragi.

Descoperirile pe care le face îi vor aduce sau nu împăcarea. Viața lui se apropie de sfârșit, iar Frumoasele adormite îi poate aduce alinarea amintindu-i cum era vremea în care el își începea povestea.

Finalul este superb, dar o persoana care nu citește romane japoneze nu este obișnuită să contemple textul.

Practic, Yasunari Kawabata ne îndeamnă să medităm. Aici, există cel mai bun exemplu pasiv de Show not Tell, pentru că nu se întâmplă nimic.

Dacă vreți o carte bună, un roman romantic luați această carte.

Ce spun site-urile de vânzare?

Apărut în 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care explorează în mod explicit psihologia atracţiei sexuale.

Casa frumoaselor adormite este un loc al plăcerilor crepusculare. La lăsarea întunericului, bărbaţii aflaţi la apusul vieţii vin să petreacă noaptea alături de tinere nevinovate cufundate într-un somn adânc, din care nici o sărutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasă, pentru că reprezintă o permanentă tentaţie de a depăşi limitele impuse, un îndemn pervers la agresiuni doar aparent fără consecinţe. Sunt aceste fete jucării, sau victime? întreabă Kawabata, iar răspunsul nu e niciodată univoc.

„Cartea lui Kawabata este un studiu al fantasmelor erotice din mintea unui senzualist atent până la morbideţe atât la miresme şi parfumuri, cât şi la nuanţele mângâierii, fascinat de unicitatea fiecărui trup de femeie de care se apropie, ataşat de cuceririle sale sexuale din trecut… Încăperea unde nu se află decât un pat şi un trup adormit, ce poate fi folosit sau abuzat, după bunul-plac al bărbatului, fără martori şi deci fără ruşine, este o scenă pe care Eguchi se poate vedea aşa cum este de fapt – bătrân, respingător şi aproape de moarte.

( sursă Humanitas)

Dansatoarea din Izu ( # categoria romane de dragoste imposibilă)

Anul apariției ediției mele: 2008

Traducerea mea: Flavius Florea

Număr de pagini: 224

Tot o meditație, dar de data asta se îndreaptă spre tinerețe. Când un student vine în vacanță în peninsula Izu, el întâlnește o micuță dansatoare. Dragostea în romane romantice este imposibil de evitat, dar cum se poate trece peste tabuul vârstei ce îi desparte?

Dansatoarea din lzu este o poveste tragică, dar doar una sugerată. Vrei din suflet să trăiești lângă persoana iubită, dar uneori să iubești înseamnă să pierzi.

Că o recomandare, ar fi mai bine să citească această nuvelă numai cei care sunt familiarizați cu romanele care arată pierderi. Nu este o iubire tumultoasă, ci una sugerată.

Ce spun site-urile de vânzare?

Povestirile lui Kawabata au frumusetea unor stampe japoneze, delicatetea si echivocul lor incarcat de semnificatii subterane. Textul care da titlul volumului — Dansatoarea din Izu — este considerat la piece de resistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati — acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica — pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune. Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

( sursă Humanitas)

O mie de cocori (#categoria romane de dragoste și moarte)

Anul apariției ediției mele: 2015

Traducerea ediției mele: George Șipoș

Număr de pagini: 154

Este o carte din categoria romane romantice, dar nu îndeplinește pe deplin toate criteriile. Când tatăl familiei moare, fiul vine la ceremonia ceaiului ținută de o femeie ce lucrase pentru familia lor ani întregi.

Ea încearcă să îl ajute să se căsătorească prezentându-i o fată dintr-o familie bună. Însă, pasiunea se aprinde în altă femeie. Ce poveste de dragoste este mai potrivită?

O mie de cocori prezintă două romane de dragoste într-un singur roman.

Două povești, două generații care se succed trăind aceeași durere. Acesta carte are acțiune, mai exact faze amintite despre război. Însă, poate fani ai ficțiunii cu război nu o vor aprecia.

Ce spun site-urile de vânzare?

Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicata ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă.

O mie de cocori pe o eșarfă de mãtase: un simbol al fericirii, o promisiune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de mai multe femei: evanescenta domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ōta – o frumusețe matură și melancolică –, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâlnirile lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.

„Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului.“ (Commonweal)

( sursă Humanitas)

Concluzie

Cam atât cu articolul de astăzi. Sper că vă va plăcea Yasunari Kawabata.

Vă las cu articolul precedent și vă invit la lectură.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *