„Crez” din „Sub negrul ceas al blândei nopți”

Notă de la Ela: „Crez” din „Sub negrul ceas al blândei nopți”- Un joc de cuvinte alambicat și sugestiv. A crea sau a crede(Crez)?

Însăși lumea noastră se bazează pe aceste două verbe ( a crea și a crede). Odată, noi creăm prin intermediul imaginilor, iar apoi materializăm prin cuvinte. Robert știe, dar autorul meu favorit, Rui Zink, are un citat sugestiv pentru diferența între a crede și a crea.

Dumnezeu exista? Intrebare prosteasca. La inceput este cuvantul, nu? Or, noi il cuprindem in cuvinte, deci exista. Fiinta omeneasca e singura vietuitoare care transforma in realitate tot ce atinge – chiar daca atingerea asta s-ar produce doar cu gandul. Dumnezeu exista, asa cum exista martienii, amorul, libertatea, democratia, fericirea, drepturile omului, mustele.
Iar Dumnezeu nu apare decat atunci cand vrea. Intr-o lume fara destinatie, Dumnezeu este turistul suprem. Apare cand vrea. Si pe urma o sterge. Este si nu este pretutindeni, adica mereu in tranzit. Nu-si asuma responsabilitati, gratie escrocheriei cu liberul arbitru. Iar noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea sa (…)

(sursă libris)

Apoi, dacă leit motif-ul poemului Crez este unul singur, pe care dintre cele două verbe le vom considera mai sugestive. Hmm, Robert ne lasă o temă grea, dar voi?

Cum simțiți că primează: creația sau credința? Cele două concepte sunt strâns legate. Nu poți crea nimic fără să crezi în opera ta. Nici nu poți crede în ceva ce mintea ta n-a creat.

Aș fi încântată să vă citesc poemele și să le promovez pe Cartea Nouă. De fapt, scopul acestui blog este promovarea literaturii de orice fel. Nu cred că există texte inutile.

De aceea, am recenzat și cărți care nu mi-au plăcut. Destul despre blog, vă invit la discuții pe grupul nostru de Facebook și să-l citiți pe Robert aici. Hai, Robert! Preia tu!

Crez

Creați și astfel nu muriți

Și nu fiți ai creației!

Ci creația să fie a voastră,

Și fiți una cu ea!

Creația ce nu crează?

Nu merită să fie creație,

Dar voi fiți creația creației!

Iar ea te va iubi pe tine,

Așa cum și tu vei iubi pe tine!

Căci tu ești creația ei

Și totul totului,

Ce este deja tot,

Și te asteapta să devii Tot cu el…

(sursă Sub negrul ceas al blândei nopți)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *