Cum descrii în narațiune?

Postat de :

| in :

| pe :

Cum descrii în narațiune?

Cum descrii în narațiune? Cred că nu vă este străin termenul acesta, descriere. Ei bine, compunerea nu este singurul exercițiu important. Statistic vorbind un text este peste 50% descriere și restul narare activă. De aceea, eu vă fac un curs despre această problemă raportată la genul epic.

La sfârșitul cursului vei putea:

  • Face diferența între genul liric și epic(narațiune, epopee, etc)
  • Înțelege ce sunt tropii/figurile de stil
  • Privi imaginea ca un ansamblu
  • Face diferența între descrierile pasive(statice, ex: de natură) și active(dinamice, ex: descrierile de acțiuni)
  • Alege verbele potrivite textului tău

Să începem discutând despre genuri. Ele sunt 3: epic, liric și dramatic. Diferența între epic și liric este simțitoare. Însă eu înțeleg genul dramatic drept o mai veche manifestare a epicului. Vom vorbi astăzi doar despre cele două: epic și liric.

Genul liric a apărut în Antichitate. El s-a amestecat cu genul dramatic în Cântecele Țapilor. Avem o idee clară despre vechimea genului, dar să vedem ce spun criticii români despre lirică/poetică:

Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de știință, care se ocupă de adevăr. (Titus Maiorescu)

Poezia este un mod ceremonial, ineficient, de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale./În artă, voinţa e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneş dintre poeţi poate face poezie mare, aproape fără să vrea şi să ştie.(G. Călinescu)

(După 1946)Statutul însuşi al poeziei s-a schimbat. Astfel, fără să piardă cu totul terenul, retorismul şi discursivitatea – cu însoţitoarele lor, gesticulaţia magnifică şi patetismul – sunt în recul şi, de la o vreme, devin mărcile unui trecut detestabil.(Eugen Negrici)

Bine, extrăgând ideea de bază și observațiile lor comune, reiese:

  • Poezia se adresează sufletului, nu minții. Adică are rol estetic. Deci poetul este artizan. 
  • Poezia nu trebuie să fie înfrumusețată cu retorică sau alte ramuri ale filosofiei.
  • Liricul este abstract. Deci nu este un mijloc de comunicare eficient. Adică scriem poezie pentru a dezvolta abilități(talent) nu pentru a transmite lecții.
  • Poezia depinde de autor.

Să trecem la epic și tot la criticii noștrii:

  • Viaţa noastră recapitulează toate genurile literare. Începe liric, continuă epic şi se termină cât se poate de dramatic.(Valeriu Butulescu)
  • Poetul epic autentic se află cu totul la el acasă în lumea lui, atât în ce priveşte puterile, pasiunile şi scopurile care se manifestă ca active în interiorul indivizilor, cât şi în privinţa tuturor laturilor exterioare, şi aceasta cu toată independenţa creaţiei. (Ups! E Hegel, dar merită)

Bine să rezumăm:

  • Epicul este o imitație de viață
  • Crează o lume proprie, derivată din cea exterioară

Observăm că liricul este un gen bazat pe abstract. Când am stabilit că epicul este o imitație de viață, ne-am dus spre o obiectivitate a relatării.

Evident, epicul crează o lume proprie textului. Însă ea se aseamănă cu cea în care a trăit autorul narațiunii. De aceea, vom discuta fiecare trăsătură a textului diferit. Vom avea cursuri specifice pe fiecare bucată și unul general pe fiecare tip de text. Să începem cu descriere în cadrul narațiunii?

Pasul 1: Focalizarea

Orice descriere are un autor. El poate fi: naratorul, personajul sau alte personaje. De aceea, descrierea este împărțită așa:

  1. Caracterizare directă/indirectă=narator-personaj, personaj/alte personaje.
  2. Peisaj=narator/personaj.
  3. Acțiune/Narațiune/Comentariu=narator/personaj.

De aceea, tu trebuie să privești ca un fotograf. Răspunde mai întâi la asta:

  • Cine descrie?
  • Este implicat în acțiune direct? Indirect?

Există în teoria literară denumiri asupra cărora nu vreau să mă opresc. Ca scriitor nu ai resurse în România care să te ajute să crești. De aceea, vă las cărțile de critică doar ca pe o lectură și vă recomand cursurile străine sau cele făcute de puținii profesori cu studii în domeniu(adică cei din UCV, Universitatea din Constanța și Universitatea din București, nu știu alții ). Călinescu e interesant ca fapt divers, dar în practică nu te ajută prea mult. 

Așa că numim, didactic, focalizarea în narațiune:

  • Afectivă
  • Disociată

Profesorul meu explica în practică cel care descrie poate fi implicat emoțional/fizic în procesul descris. El se raportează la ființa sau întâmplarea descrisă în acord cu emoțiile. De aceea, în text pot apărea mărci precum onomatopeele.

Cealaltă perspectivă se referă la antiteza între EU(naratorul) și EI(personajele. De data aceasta, nu mai vorbim despre implicare. Deși, narațiunea la persoana I este încă posibilă, relatarea textului se face de la distanță. 

Așa că: 

Afectivă: naratorul trăiește odată cu personajul narațiunii, poți adăuga emfază, onomatopee, etc., naratorul nu cunoaște mai multe detalii decât arată, poți insera tehnică mea favorită mitizare prin Deus Ex Machina, etc.

Discociată: naratorul nu trăiește odată cu personajul, locul/timpul din care se povestește dă impresia omniscienței, tehnica mea este deseori inutilă(naratorul este însușii ”zeul narațiunii”), emfază există sub formă de lamentare, bucurie sau sarcasm, etc.

În funcție de naratorul ales, una dintre aceste focalizări este necesară. Însă am citit texte în care existau variații a ceea ce am descris eu. Așa că hai să ne jucăm cu teoria asta?

Pasul 2: Tropii/Figuri de stil folosite în narațiune: 

dinamic vs. static în narațiune

  • Am ales focalizarea? 
  • Cu ce umplem o descriere?

Ei bine, în acest tip de text, poți folosi cam toți tropii/figurile de stil. Însă ar fi de preferat să te rezumi la epitete, metafore, personificări, antiteză.

Tendința modernă este să împodobești textul cât mai puțin. De aceea, ar trebui să te concentrezi pe sens, nu pe stil. Sensul este să creezi o operă literară valoroasă prin frumusețea ei.

Stendhal avea un citat superb, repetat într-un interviu. Interviul stă și acum în ziarul vechi din biblioteca facultății. Însă citatul a trecut în era digitală prin Goodreads.

Vi-l răstălmăcesc în română: 

Autorul este ca un om care poartă o oglindă de-a lungul unui drum. Uneori ea reflecta cerul, alteori noroiul de pe drum. 

Ideea de literatură a pornit de la termenul Mimesis(Imitație). La început, textul era o imitație de natură. Scopul s-a păstrat și astăzi, dar în loc să imităm betoane, noi alegem sufletul uman.

Metafora și comparația se aseamănă mult. Ele sunt specifice poeziei, dar moderat apar și în proză. Ideea este să adaugi legături de sens între termeni care aparent nu au legătură.

Leoaică,tânără,iubirea. (Iubirea ca un animal de pradă- comparația subînțeleasă.)

Epitetul este o figură de stil comună. Însă are foarte multe forme. De aceea, vă voi explica doar ideea de bază:

Epitetul caracterizează un obiect. 

Așa că: 

Epitet ornant: prăpastia măreață

Epitet cromatic: Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară

Epitet metaforic: pădure de argint/ pădure de aramă

Epitet personificator: Aud materia plângând/ codrului bătut de gânduri

Epitet hiperbolic: Gigantică poartă o cupolă pe frunte

Epitet apreciativ: surâsu-i cald        

Personificare poate să devină și ea epitet personificator. Ideea de bază este că alegi un obiect sau ființă non-umană căruia îi atribui însușiri umane.

Așa că:

Broasca citește pe marginea de sticlă. (Broaștele nu citesc)

Antiteza are o idee de bază simplă. Însă este dificil de realizat. De obicei, cultivi antiteze în interiorul elementelor de fundal. Ceea ce vom discuta la tehnici de narare. Până atunci, decorativ poți crea antiteze amuzante ca să ironizezi un defect fizic.

Idee:

X respinge Y

Așa că:

Cu un nas mic de elefant. (Elefanții auu trompă)

Pasul 3: Caracterizarea în narațiune

Caracterizare îi spunem descrierii de persoane. Ea este de două feluri:

  • Directă
  • Indirectă

După ce ați citit pașii de mai sus, aveți deja o perspectivă în minte. Când vă ocupați de personajul din narațiune, nu exagerați cu figurile de stil. De obicei, vă bazați mai ales pe fundal – caracterizarea indirectă.

Nimănui nu îi place să știe de la narator cum este personajul. Tuturor le place iluzia că textul se scrie în fața lor. 

Mie îmi place să folosesc tehnica descrierii din manga. Nu este obligatoriu, dar este cea mai încărcată de sens. Literatura europeană abuzează de figuri de stil și metatext în construirea personajului. Cititorul neavizat nu decodează textul din lipsă de informații. 

Manga și literatura japoneză creează un univers singular în fiecare text(dacă nu e trilogie, tetralogie, ați prins ideea). Rareori japonezii fac referiri pe care nu le explică temeinic în text. 

Fie că vrei să fii elevat ca europenii sau explicit ca japonezii, trebuie să te gândești la public. Nu vei avea succes cu un roman ca Maestrul și Margareta în 2022. Criticii vor aprecia, dar banii vin de la public.

Un text fără cititori e ca marea fără sare. Adică nu are nimic special. De fapt, asta e dificultatea: Să scrii un text valoros pe care îl vor citi și cei care nu citesc.

Puțini autori au reușit asta. Dintre ei, cele mai frumoase caracterizări le are Tolkien. Vă las explicată metoda din The Hobbit.

  • Creare cadru istoric al personajului
  • Apariția altor personaje care sunt antagonice
  • Auto-referință (Bilbo spune des: hobiți x, hobiți y,)
  • Antiteză la auto-referință
  • Aprecieri ironice

Pasul 4: Primul draft

Primul draft nu este niciodată perfect. ( Însă am găsit o metodă de corectare mai rapidă. Încearcă Google Docs! !)

Printre funcția ineficientă de autocorrect este o funcție internă de corectare eficientă. Însă nu te baza pe ele, corectarea umană este cea mai eficientă.

Prima citire ar fi sensul. Aici verifici coeziunea textului. Dacă povestea nu se leagă sau este exagerată poți corecta.

A doua corectare este cea a gramaticii. Însă ea se face în 3 citiri: ortografie, punctuație și sintaxă. În afară de aceste domenii, în textele mele n-au apărut alte greșeli. Nici colegii mei nu au primit alte corecturi. Cred că tu nu vei avea alte probleme.

Pasul 5: Feedback

Fiind doar o bucată de text, de ce nu o publici pe site-uri care au grupuri dedicate scrierii. Am o recomandare, Goodreads Romania, Reddit sau Facebook.

Mesajul clasic ar fi:

Hei,

Am scris X. Feedback-ul este prețios pentru mine.

(link)

Desigur, poți posta doar link-ul către narațiune. Însă vei vedea că o să primești doar pe social media like, comentariu și nimic pe platformă. 

Facebook are opțiunea de a posta întreg textul și Goodreads avea ceva similar. Reddit are limită de cuvinte. 

Cam acestea sunt opțiunile online. Fizic- cere feedback de la oamenii puțin cunoscuți. Ei sunt cei mai sinceri, pe lângă cei cu care vrei să devii scriitor.

Pasul 6: Integrarea descrierii în text

Recomandare: Scrie textul într-o singură sesiune. Descrierile imperfecte se pot ameliora în draft, dar pierderea firului narativ este o problemă gravă. 

O metodă utilă este să colorezi diferit părțile textului sau să evidențiezi prin asterisc. Astfel, vei avea o împărțire mai eficientă. 

Ce nu iese azi, poate suna bine mâine. Nu publica textul decât când ești mulțumit de toate părțile lui.

Concluzie

Genul epic este în atenția publicului pentru posibilitățile de combinare. Scopul estetic al literaturii poate fi atins în acest gen la fel ca în liric și dramatic. Ideea este să ai un text curat, să începi cu drafturi și să îți stabilești fiecare element înainte de a începe. 

Nu este important neapărat rezultatul, ci lucrurile cu care rămâi după ce scrii textul. De aceea, îți las câteva resurse utile. Noi revenim cu alte texte în funcție de orarul acesta:

Ne auzim Luni(Concursuri), Miercuri(Recenzii) și Vineri(Cursuri)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.