De ce este Ceaunul cel mai bun roman frescă contemporan?

De ce este Ceaunul cel mai bun roman frescă contemporan? Poate e doar părerea mea, dar reuniunile de familie sunt ca un ceaun în care fierbe supă. Toate rudele amestecă trecutul și prezentul pentru a afla noutăți și a ne iscodi cu întrebări. Însă, ce ar fi, dacă cineva ar scrie un roman pe această temă?

Unii scriitori din Asia o fac. Kiyoko Murata mai exact. Autoarea îmbină trecutul cu prezentul pentru a radiografia povestea mai multor generații ale familiei protagonistei. O familie seamănă cu hazardul. Cred că ne amintim cu toții de Patul lui Procust. Vă las un link, așa poate sunteți curioși:

Călătorul, sărmanul, tremurând, se culca pe patul de aramă, însă rar se-ntâmpla să fie de-o măsură cu patul lui Procust. Şi când era mai lung, îi tăia cu-o secure picioarele şi capul; şi când era mai scurt, zicea că-l alungeşte, zdrobindu-i os de os cu un ciocan de-aramă.
Alexandru Mitru- Legendele Olimpului:

Cine e Kiyoko Murata?

Este o autoare japoneză distinsă cu Premiul Akutagawa. Acesta find unul dintre cele mai prestigioase premii pentru literatură din Japonia.

Practic, proza acestei autoare este foarte apreciată pentru stilul simpatic de a împleti trecutul cu prezentul. Naratoarea nu poate fi sigură că ceea ce i s-a spus este real sau nu, dar concluzia ei de la finalul acestei cărți moderne este una simpatic de clară.


Kyioko Murata

Cu toții avem bunici bătrâni, iar solidaritatea între generații prezentată în acest roman se apropie de ceea ce simțim în viața de zi cu zi. Bunica este personajul cel mai sincer. La vârsta ei, îi este din ce în ce mai greu să discearnă realitatea de vis. De aceea, mă întrebam constant pe parcursul romanului, dacă ea nu spune cumva adevărul. Însă, nu despre asta este vorba. Este mai mult vorba despre călătoria personajelor.


Haideți să vedem asta în recenzie!

Ceaunul recenzie

Ceaunul- Kiyoko Murata
An apariție: 2011( România, Humanitas)
Traducătorul ediției mele: Ruxandra Mărginean Kohno
Număr de pagini: 96

Romanul lui Kiyoko Murata urmărește o parte a vacanței de vară a unor adolescenți. Subit, unchiul lor se îmbolnăvește grav și ei sunt lăsați în grija bunicii lor.
Tami, una dintre nepoate, se oferă să o ajute pe bunica foarte bătrână. Pe parcursul romanului, bunica își amintește anumite lucruri ce îi bulversează pe nepoți. Oare bunica spune adevărul?

Nu putem știi. Mai ales că ea are o vârstă foarte înaintată și este foarte posibil să fie senilă. Însă, uneori oamenii sunt mai sinceri când filtrul lor intern este afectat de ceva. Exista chiar o zicală: In vino veritas. Ea fiind provenită de la o practică de a turna vin tare în amforele celor care erau bănuiți de mici crime.

Ca vinul funcționează și bătrânețea. Deci, bunica cultivă un fel de incertitudine în noi. Să o credem sau nu?

Cartea modernă este plină de teme și motive puternice. Moartea, viața, identitatea sunt doar câteva dintre cele mai dure conținuturi. Însă, nu există alt fel de conținut deranjant. Un cititor mai tânăr nu are aprecia acest roman.

Ca aspect incomod în lectură, poate fi bunica. Amintirile ei declanșează ample pasaje de descriptive care ne duc nicăieri. Practic, dacă o urmărim pe bunică, nu ajungem nicăieri.


ceaunul

Ce mi-a plăcut a fost talentul scriitoarei de a ne menține în întuneric. Nu știm ce este real sau imaginar în poveste și nici nu vom afla. Ea trece de la un personaj la altul subtil. Le creează suflete proprii și motivații diferite.

Personajele au dileme morale. Ei își caută identitatea, topită cu măiestrie în ceaun. Cred că simbolul a fost explicat deja prin multitudinea de exemple date. Ceaunul acestei scriitoare devine un loc al nepotrivirilor din care nu ieșim. De aceea, fanii romanelor de aventură vor detesta cartea.

Recomand romanul tuturor fanilor psihologiei practice, studenților care se pregătesc să fie psihologi sau traducători. Tocmai reacțiile lor autentice v-ar putea aduce mai aproape de sondarea sufletului uman. Identitatea îi definea, dar bunica aduce în discuție adevăruri ce le-ar fi putut fi ascunse. Să fie oare bunica intenționată să le dezvăluie trecutul?

Ei, bunica toți sunt ceaunele în care se amestecă trecutul și prezentul. Cine știe poate nici noi nu suntem ceea ce părem? Poate suntem definiți de un trecut, dar oare acesta este real?

Vă las să citiți acest roman ca să aflați. De asemenea, vă invit să vizionați ecranizarea lui Akira Kurasawa.

Concluzie

Poate cititul ficțiunii nu ne aduce informații, dar dezvoltă abilități. După citirea acestei cărți moderne, pot spune că empatizez mai mult cu problematica legăturilor de familie.

M-am uimit cât de tulburate ai fost personajele de poveștile bunicii bătrâne și problema identității lor.
Rezolvare: bunica cea bătrână nu este un povestitor creditabil, deci enigmele rămân nerezolvate.

Ceaunul fierbe trecutul și prezentul, iar prin amestecarea lor oamenii implicați au îndoieli.
V-am făcut o recenzie a acestui roman și v-am vorbit de beneficiile lecturii. În articolul anterior, aveți o altfel de descriere a familiei.

Voi ce romane mai citiți? Ați fi interesați de puțină poezie?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *