„Haos” din „Sub negrul ceas al blândei nopți”

Notă de la Ela: Vă place Bacovia? Ei bine, poemul „Haos” din „Sub negrul ceas al blândei nopți” imită universurile decăzute ale lui G. Bacovia.

Haosul este cea mai intimă cale spre dezastru. Noi suntem dezastrul sau universul se degradează în exteriorul nostru? E cam greu să ne dăm seama. Robert aduce în discuție anumite motive ce reies din metafore. Ca în mitul lui Izanami și Izanagi, despre care vă voi cita un pic:

De pe podul plutitor al cerului, Ama-no-Hashidate, ei au amestecat oceanul cu o sulita celesta cu diamante. Cand au scos sulita din apa, sarea s-a cristalizat la varful ei si prima insula japoneza, Onogoro-shima (“insula ce s-a format singura”) a cazut in mare. Cuplul a pasit pe insula si a avut loc uniunea sacra. In timpul acestui ritual au aparut mai multe insule si 800 de miriade de zei, numiti kami.
   Nascandu-l pe zeul focului, Izanami a fost ranita atat de grav, incat a murit. Sotul ei a facut greseala sa se duca dupa ea in infern si abia a scapat de acolo. Apoi Izanagi a trebuit sa treaca prin rituri de purificare ca sa se curete de impuritatea lumii de dincolo. In timpul lor au aparut zeita soarelui, zeul lunii si cel al furtunii.

( sursă floaredecires22)

Nu este un text marcat de o anumită viziune pură că în Gura sau Revelație, imaginarul poetic se duce mai mult spre categoriile negative ale romantismului. Însă, ele sunt cele mai ofertante pentru un scriitor.

Lumina și fericirea tind să fie prea naiv explicate, dar întunericul și durerea evoluează că părți normale ale existenței umane. Vă invit să discutați despre cărți pe grupul nostru de Facebook și să citiți mai multe poezii ale Robert aici.

Robert, de aici preiei tu!

Haos

Sângele ce curge în noi- o lătură prin canale

Ce se varsă așa greoi și transportă măruntaie.

Șobolani roiesc prin noi și se scaldă în mătase,

Croitoreasa tarantule mișună-n oasele noastre.

Într-un haos ordonat, agonia se desfată

Printre coapse insalubre curge Styx, râul cel acru.

O orgie îndoliate cu parfum de criptă dulce,

Când tu mori din toate astea, trupul meu încă le duce.

(sursă Sub negrul ceas al blândei nopți)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *