Eugen Negrici

Iluziile Literaturii Române- când literatura se îmbină cu viața?

Iluziile Literaturii Române- când literatura se îmbină cu viața? de la ceastă afirmație pronim. Una dintre cărțile iconice ale criticii literare actuale, Iluziile Literaturii Române de Eugen Negrici aduce în prim plan literatura sub comunism.

Vi se pare interesant? Mie da, de aceea această carte nouă m-a intrigat prin simplitatea ei. Autorul nu își dorește să filosofeze mai mult decât este necesar. Literaturii i se deschid noi porți.

Cine este autorul? Este un critic, istoric literar, stilistician și profesor universitar român. În decembrie 2011 a fost declarat profesor emerit de Senatul Universității din București.

Actualmente este profesor al Școlii Doctorale a Facultății de Litere din Universitatea din București, condusă de profesorul Ion Bogdan Lefter, unde ține cursuri și coordonează teze de doctorat. Părinții săi sunt din zona Rîmnicu Vîlcea, tatăl său a fost ofițer în Armata Regală și a luptat pe frontul de Est pînă la Cotul Donului, apoi a participat la elberarea Cehoslovaciei.

Mama lui este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea. A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi.

Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate de Litere a Universității din București.

După această introducere și cu dorința de a intra în subiect, începem recenzarea.

Iluziile Literaturii Române recenzie

Iluziile Literaturii Române- Eugen Negrici

Anul apariției: 2017(Polirom)

Limbă: Română

Număr de pagini: 296

Cartea nouă promovată de Eugen Negrici explorează marile mituri ale literaturii de sub comunism. Deși amintite rar, alte etape ale literaturii sunt conținute în analiza comparativă cu literatura de sub comunism. Ce este comunsimul în ansamblul lui?

Vă las un video cu explicații.

Astfel, autorul are considerații de valoare despre oamenii care au reprezentat cultura și încă o fac:

Paler nu era elocvent […] ci pur și simplu concludent […], ceea ce la o specie alunecoasă de jucători de alba-neagra, impune.

(Eugen Negrici- Iluziile literaturii române)

Ideea că omul a fost influențat de răsturnarea scării de valori este prezentă în cartea nouă. Eugen Negrici explorează cât mai bine miturile în ansamblul lor.

Este abordarea mitică facilă cititorului? Da, conținutul este adecvat cititorului.

Autorul, Eugen Negrici, aprofundează în Iluziile Literaturii Române aproape toate miturile recurente ale culturii moderne. Miturile martirilor, dușmanilor imaginari se împletesc cu ideea omul în genere. Mi-a plăcut abordarea și simplitatea textului.

Dacă Manolescu se întinde pe sute de pagini că să mai piardă din cititori neavizați, Eugen Negrici e scurt. Poate și abordarea unei problematici curente îi permite să fie așa. Ce nu mi-a plăcut? Nu pot să spun că m-a deranjat ceva în abordarea critică.

Mai ales datorită lui Eugen Negrici care inserează explicații mereu. Abordarea este foarte didactica.

Recomand această carte nouă de critică oricui este interesat de literatura română sub comunism și miturile sociale care ne-au ghidat.

Concluzie

O carte nouă despre cărți vechi poate fi la fel de relevantă ca o carte veche. Astfel, nicăieri nu vom mai găsi o altă expunere ușor de înțeles.

Fiecare cititor are autorul favorit, dar toți ni-l alegem în funcție de modul în care ne introduce în universul cărții. Mie îmi place Negrici tocami pentru maniera didactică cu care avordează subiectul.

Sper că ați găsit interesantă prezentarea de astăzi. Vă mai citez o recenzie independentă în speranța că o să vă tenteze cartea, articolul precedent este disponibil aici.

Cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, contine exact tipul de dezbatere care ne tine in atmosfera caldicica a demitizarii ici-colo, cit sa nu se zdruncine nimic, cit sa nu intre in panica oamenii „asezati” ai institutiei critice. E o pledoarie pentru comentariului destept, de salon, pe marginea unor teme de cind lumea. Mi-a placut s-o parcurg, asa cum mi-a placut Negrici dintotdeauna pentru vioiciunea retorica venita dintr-un sentiment onest anti prafos academic. L-am avut profesor la Facultatea de Litere si ii admiram intotdeauna grimasa pe care o atasa imediat de comentariile prea conformiste venite din partea studentilor.

(suplimentuldecultură)

Voi ce critici mai citiți?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *