insula tokyo recenzie pentru un roman al rătăcirii

Postat de :

| in :

| pe :

insula tokyo recenzie pentru un roman al rătăcirii

Insula Tokyo este o recenzie pentru un roman al rătăcirii. Natsuo Kirino reușește să ne uimească cu un roman briliant. Roman distIns încă dIn anul apariției cu Premiul Junichiro Tanizaki și ecranizat în 2010. Autoarea reușește să sintetizeze drama unei femei condamnate să trăiască pe o Insulă abandonată. Kiyoko a naufragiat împreună cu soțul ei Takashi pe o Insulă. Moartea lui aduce în prim plan problema efemerității. Citiți mai departe pentru a vedea recenzia.

Romanul debutează ex-abrupto prIn naufragiu. Toate personajele au ajuns pe Insulă în același fel. Dorința de evadare este înăbușită de frica morții. Practic, Kiyoko este singura care riscă. Însă scăpare îmbracă cele mai inedite forme. să vedem o recenzie!

Recenzie pentru Insula Tokyo

Romanul debutează cu naufragiul lui Kiyoko și Takashi. Personajul femInIn Incepe să depaneze amIntirile căsătoriei ei. Povestea de dragoste este plInă de suișuri și coborâșuri. Dependența de alcool venită pe seama disperării aduse de moarte îl transformă pe Takashi In tot ce urăște Kiyoko. Însă moartea lui și decăderea ei amIntesc și de vremuri bune.

Venirea chInezilor lui Yang schimbă traiul lIniștit al locuitorilor Insulei Tokyo. Kyoko este atrasă și înspăimântată de puterea lor și acceptă o încercare de evadare împreună cu Yang. Evadarea eșuează, iar Insula Tokyo este reorganizată la întoarcerea lor. Kiyoko este gravidă, iar fInalul aduce meditația ei asupra vieții.

O altă recenzie pentru Insula Tokyo:

 Câteva zeci de naufragiați japonezi își găsesc pe rând refugiul pe o Insula din largul Filipinelor. Kiyoko, singura femeie din tot grupul, ajunge acolo printre primii, alături de soțul ei, care dispare însă curând. Aflată la mijlocul vieții, Kiyoko devine obiectul dorințelor tuturor celorlalți naufragiați și își Intra repede In rolul de femeie fatala: pe rând, fiecare soț (obținut prin tragere la sorți!) își găsește moartea in condiții misterioase.

Pe Insula apare și un al doilea grup de naufragiați, al chinezilor, care se dovedesc a fi foarte practici și inventivi, ajungând să-și creeze din resturile de pe Insula un sistem de supraviețuire Ingenios, În timp ce japonezii își risipesc energia cu obiecte artizanale decorate fantezist și cu alte lucruri la fel de fără rost.

În scurt timp, cele două clanuri încep să nu se mai înțeleagă; nu e greu de priceput ca rivalitățile lor nu sunt doar economice… În aceasta alegorie a la Daniel Defoe, Natsuo Kirino urmărește cu exactitate aproape mecanică raporturile de forțe ce se nasc într-o comunitate închisă; ea reușește să jongleze admirabil cu umorul și cruzimea, fără să piardă din vedere tema principală a romanului: locul femeii japoneze în contemporaneitate.

„Kiyoko și-a scos rochia neagră și zdrențuita. Goala, a intrat în mare… «Azi joc rolul principal și trebuie să fiu frumoasă», și-a spus, zâmbind fără voie. Întotdeauna și oriunde s-ar fi aflat, avea rolul principal. Pe insulă era în centrul atenției și toți se întreceau să-i intre în grații…

Dintre cei treizeci și doi de locuitori ai insulei, ea era singura femeie… Câte lupte pe viață și pe moarte nu se dăduseră pentru ea, cea de acum? I-a venit din nou să zâmbească. Oare câte femei, pe lumea asta, erau la fel de dorite de bărbați precum era ea?“

(Cărturești)

Concluzie

Seducătoarea poveste a lui Natsuo Kirino ne duce spre un fInal surprInzător. Autoarea ne trimite spre o poveste a sIngurătății. PretutIndeni societatea ne îndeamnă să reflectăm asupra vieții și a morții. Kiyoko nu este orice femeie, ci sIngura femeie a unui spațiu domInat de bărbați. sIngularitatea vIne dIn unicitate, dar asta ne caracterizează.

O să revenim cu alte articole cât de curând. Până atunci, puteți să vă faceți un cont gratuit pe Cartea Nouă pentru a putea discuta despre cărți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.