„Luntrea” din „Sub negrul ceas al blândei nopți”

Notă de la Ela: De data asta, Robert a ales un poem scurt, dar simbolic. Practic, universul liric din „Luntrea”, din „Sub negrul ceas al blândei nopți”, este centrat pe ideea trecerii. Când timpul trece, nu vi se pare că seamănă cu o apă pe care trece o luntre?

Ei bine, asta mi s-au părut un simbol interesant, dar ce se întâmplă când luntrea se pierde în apă? Fiindcă infinitul este relativ, suntem noi trecători?

Mi s-a părut prea interesantă istoria unei cărți cu poeme de inspirație mitică. De aceea, vă voi lăsa un link către o carte cu o istorie întortocheată:

Manuscrisul romanului Luntrea lui Caron a fost ţinut ascuns până în 1990, când a fost publicat pentru prima oară, la aproape trei decenii de la moartea lui Lucian Blaga. Ediţia integrală avea să apară opt ani mai târziu. Autorul şi-a dedicat ultimii ani din viaţă rescrierii şi completării a ceea ce avea să fie un roman cu elemente autobiografice. Dincolo de cele două poveşti de dragoste, dincolo de proza deopotrivă memorialistică şi lirică, transpare mărturia scindării şi a descompunerii de care începuse să sufere lumea intelectuală românească imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Poate cel mai pregnant se desprinde convingerea că nici dragostea, nici erotismul, nici refugiul în reflecţie nu mai pot asigura salvarea din faţa valului de întuneric ce se anunţa.

(sursă Humanitas)

Ei bine, aș spune nu. Iar o luntre- noi se poate pierde ușor în apele vieții. O altă metaforă interesantă este șarpele, pe care Robert îl aduce în discuție în mai multe poeme din volum.

De data asta, șarpele este voios. Ce a rezultat din universul liric creat?

O lume fantastică, zbuciumat-idilică. Vă reamintesc că puteți să discutați despre cărți pe grupul nostru de Facebook și Robert a mai lăsat poezii aici.

Hai, Robert preia articolul!

Luntrea

Luntrea se pierdu prin ape,

Peste valuri ea străbate,

Șarpele voios ce curge

Sălcii dese stau pe spate.

Plâng cu frunze și se-agită,

Luntrea duce a sa grijă

Să nu cadă, să ajungă

Până mâine ea să curgă.

Drumu-i lin și mai subțire,

Numai pacea în jur de află,

Ce căldură și-armonie

E deasupra și sub apă!

( sursă Sub negrul ceas al blândei nopți)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *