manga

Manga despre existențe paralele-„Uragiri wa Boku no Namae o Shitteiru” (Uraboku)

Uneori, ai senzația aceea de deja vu. E o senzație supărătoare că ar trebui să-ți amintești ceva din altă viață. Din categoria manga despre existențe paralele-Uragiri wa Boku no Namae o Shitteiru(Uraboku) prezintă o poveste nouă.

De fapt, ideea de la care pornește manga nu e nouă. Multe popoare s-au întrebat, în Antichitate, care este sensul acestei existențe.

Răspunsul l-au găsit în voința zeilor. Deci, ei lua orice li s-ar fi întâmplat ca pe un semn de la zei. Din această cauză s-au petrecut multe abuzuri sub premisa înfăptuirii voinței zeilor.

Însă, Uraboku este ușor diferit. Zeii prezenți acționează sub o premisă diferită și nu mai vorbim despre aceea „Logică divină” atât de dificilă, cu care ni se dă peste nas când punem întrebări.

Cine este autorul? Odagiri Hotaru este autoarea mai multor serii Shounen-Ai. Însă, este recunoscută pentru această serie publicată în Monthly Asuka.

Să începem recenzia!

Uragiri wa Boku no Namae o Shitteiru/Uraboku recenzie

Uragiri wa Boku no Namae o Shitteiru/The Betrayal Knows My Name/Uraboku- Odagiri Hotaru

Anul apariției: 2005-2017(Yenn)

Traducere: nu are traducere

Număr de pagini: cam 208/volum

Abandonat la un orfelinat, Yuki se găsește în momentul în care este aproape să părăsească locul în care a crescut. Ajutat de prietenul lui el se pregătește să își înceapă noua viață.

Însă, într-o noapte, îl întâlnește pe Luca și viitorul lui ia o nouă turnură când află că este reîncarnarea unei Zweilt, iubita lui Luca și cheia salvării lumii din mâna întunecatului Reiga. Va reuși oare Yuki să salveze lumea? Luca este oare prieten sau dușman?

Temele abordate sunt diverse. De la iubire la trădare, de la zeu la unealtă a zeilor, cele două personaje devin simboluri.

Reîncarnările succesive scot la iveală necesitatea luptei între bine și rău. O luptă care aduce echilibru, dar cu un rezultat neașteptat. Autoarea ne atrage însă atenția:

Cât timp tu ești în viață…

…nu poți să lași destinul să aștepte ca într-un joc…

…replicile alea scurte…

…în care poți uita durerea și amărăciunea…

lasă-le să-ți dea un răgaz…

…să-ți aline inima.

Dacă nu îți acorzi acele momente…
…viața obișnuită, cu tot ce înseamnă ea, devine dureroasă”

(Hotaru Odagiri- The Betrayal Knows My Name– traducerea mea)

Practic, nu contează dacă binele sau răul învinge. Lumea se va schimba în continuare.

Există conținut grafic sensibil în aceste volume. Uneori, Yuki apare fără haine în brațele lui Luca. Yuki fiind femeie în amintirile demonului(Opas).

Aș reciti seria încă odată pentru maniera în care autoarea redă echilibrul fragil între bine și rău. De fapt, în manga răul pierde mereu, dar nu este eradicat. După cum aflăm din serie:

Pentru oameni, să fi capabil să uiți te ajută să supraviețuiești vieții dure.

(Hotaru Odagiri– The Betrayal Knows My Name– Traducerea mea)

De ce nu aș citi această manga? Poate stilul de desen este puțin supărător. Personal, prefer un stil de desen care aduce personajele mai aproape de Shounen.

Alte mici inconveniente ale seriei…

Aici, seamănă mai mult cu Shojo.

Apoi, autoarea nu definește anumite personaje cheie, Zweilt. Uneori, ai vrea mai multe detalii care să ne spună, de exemplu, de ce vrea Shisuui să moară.

Ca privire de ansamblu, manga merită citită pentru inserțiile drăguțe de cultură europeană și pentru poveste lui Yuki(cele de fundal nu sunt foarte detaliate).

Cred că amatorii de cărți religioase nu ar găsi subiectul plăcut, dar ar găsi maniera de redare plăcută. Însă, cred că le-ar deschide ochii asupra problemei naturii superioare/zeii.

Poate, un public țintă ar fi reprezentat de fetele amatoare de povești Shounen-Ai, autorii de fanfiction și pasionații de mistere.

Vă recomand să citți toate volumele pentru o experiență completă! Vă invit să urmăriți și anime-ul în engleză sau română.

Concluzie

Există serii cu teme complicate. Una dintre ele este chiar Betrayal knows my Name. Între zei și demoni există o legătură ascunsă. Acestă legătură imperceptibilă pentru noi menține viața așa cum o cunoaștem.

Nu cred în apocalipsa promovată de unele personaje ale seriei, pentru că finalul este mereu incert. Chiar dacă binele câștigă cumva, răul nu va dispărea niciodată.

Răul și binele sunt în noi. Uneori, păcatele sunt relative, determinate de propria noastră conștiință. Răul unuia este un lucru neimportant pentru altul.

Cum aceste serii sunt mai mult filosofii asupra unei probleme deja discutate, vă invit la analiza unor credințe personale despre zei din prisma acestei manga. Vă invit să citiți și articolul precedent.

Suntem oare unelte sau zei?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *