No longer human- cea mai celebră carte a lui Dazai Osamu

No longer human- cea mai celebră carte a lui Dazai Osamu

Recitesc cu greu romane terminate mai demult, dar No longer human e un caz special. Aseară am găsit această carte modernă în biblioteca mea. După ani de zile, am ajuns să observ mai atent maniera în care Dazai Osamu își creează personajul- pe Yozo. No longer human – cea mai celebră operă a lui Dazai Osamu a ajuns în biblioteca mea prin intermediul unei manga Aoi Bungaka.

Temele abordate fac povestea interesantă pentru cititorul curios, cititor avid de cărți de Psihologie Practică. Această carte conține peste 50% din problemele cu care se confruntă omul modern. Ceea ce este uimitor ( ținând cont că Dazai Osamu a trăit în vremea războaielor).


Analiza romanului modern se va baza pe o descriere a acțiuni, lăsând pentru voi puzzle-ul minții lui Yozo. De fapt, acest personaj nu se asemănă așa de mult cu autorul. Mulți fac confuzie între cartea modernă No longer human și autobiografia lui Dazai Osamu. Însă, nu există dovezi palpabile ale acestei teze.

Ok, e o temă grea, mai ales că Yozo are ceva probleme psihice. Astfel, el nu este un narator creditabil. Nici micuțul monstru care contemplă întreaga poveste nu este creditabil. Totuși, el pare să dețină o fărâmă însemnată de adevăr.


Acestea fiind spuse, să începem recenzarea!

No longer human/Umanitatea pierdută recenzie

No longer human- Dazai Osamu

Anul apariției: 1973 (New Directions Publishing Corporation)

Traducere: nu recomand

Număr de pagini: 176

Yozo Oba, fiul unei familii prestigioase, consideră că el nu este o ființă umană. Ghidați de mai mulți naratori, noi vom desluși povestea complicată a copilăriei și decăderii personajului. Monstrul și femeia sunt doar câțiva observatori care ne contrariază. Femeia contrazice imaginea creată de Yozo despre el. Chiar dacă acțiunea se întinde pe mulți ani, cartea este foarte scurtă.


Aflăm că Yozo are o relație nefericită cu femeile, dependențele, sinuciderea și, în final, cu morfina. Din cauza sentimentului de alienare, acest personaj intră în mai multe grupuri de studenți ușor în afara legii. Unde duce acest drum zbuciumat?

Moartea, dependența de droguri, abuzul asupra copiilor și orientările politice ale tinerilor japonezi pot deranja o anumită categorie de public. Pentru a citit cu plăcere acest roman, o carte modernă de istorie și una veche te-ar ajuta. Este fascinant să vezi cum s-a schimbat Japonia în mai puțin de 100 de ani.

Poate veți fi și voi deranjați de episodul dublei sinucideri din Kamakura. Mie mi se pare greu de citit. Poate și pentru că traducerea este cam ciudată. Până la urmă, am luat cartea dintr-o sursă nesigură, o bibliotecă online. Însă, acest lucru este o deficiență de interpretare, nu de scriere.

Vă recomand să citiți acest text, fără să vedeți filmul. Romanul nu este așa dramatizat, dar prezintă câteva teme complicate. Cel mai bine ar fi să vedeți anime-ul care durează cam o oră. Filmul împletește viața lui Dazai Osamu și pe cea a lui Yozo, deci e ușor confuz spre deosebire de anime. Probabil de acolo a venit idea că Yozo ar fi o mască a lui Dazai.

Monstrul/ primul narator este cel mai sugestiv, dar dispare. Yozo prezintă varianta lui de poveste care uneori este pur subiectivă. Nu poți avea încredere în el, deoarece monstrul îl contrazice de la început. Chiar și femeia din final are o variantă contradictorie.


Această alternanță între viziunea lui Yozo, cea a naratorului unu și a femeii fac romanul captivant. Însă, nu ne dau nici o idee despre adevărul care stă în spatele celor povestite. Poți să îi crezi? Nu!


Faptul că Yozo e subiectiv ne transformă pe noi în detectivi. Faptul că monstrul nu participă la toate etapele acțiunii ne dă de gândit. De aceea, apreciez versiunea lui Dazai Osamu pentru simplitatea stilului completată de alambicata poveste, puterea trăirilor și determinarea autorului.

Mi-a plăcut romanul. Vi-l recomand pentru cele descrise mai sus. Nu veți pierde timp citindu-l, iar finalul vă va îndemna spre introspecție.

Concluzie

V-am făcut recenzie și la această carte. Acum, poate vă dați seama că noi tindem să dramatizăm aspecte ale vieții noastre.

Ne simțim mai bine așa, dar, la fel că Yozo, adevărul ne va lovi. Orice relație pe care o avem reprezintă o altă variantă a noastră la fel cum Yozo diferă în funcție de narator.

Unele teme le veți întâlni și în articolul precedent, la Pădurea Norvegiană.
Alienarea pare să fie cea mai mare problemă a omului modern. Poate nu trecem prin ceea ce trec personajele, dar uneori ne simțim și noi foarte singuri. Simțiți oare că ajungeți la concluzia lui Yozo?


Așa că, de ce să nu fim cea mai bună versiune a noastră?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *