Poems of the Goat- o culegere de poezii perfectă pentru fanii prozei

Poems of the Goat– o culegere de poezii perfectă pentru fanii prozei? Poezia nu m-a fascinat niciodată. Acest gen literar necesită o atenție deosebită și o sensiblitate aparte. Din păcate îmi lipsesc. Mulți oameni preferă acțiunea și suspansul caracteristice prozei.

În schimb, îl găsesc pe Chuya Nakahara interesant. Poeziile lui sunt ușor diferite de cele europene. De aceea, mi se pare mai ușor de citit și înțeles. Ce să facem cu recenzia?

Dacă trebuie recenzată o antologie, măcar să-mi satisfac curiozitatea față de acest poet pe care îl cunosc doar din poze. Mai ales că am citit recent despre viața lui tristă. Adică, majoritatea scriitorilor japonezi moderni s-au sinucis.

Cu ce ne va îmbogăți experiența? Eu sper că îi va face pe iubitorii prozei și fie interesați de macabra poezie modernistă adunată de prin toate antologiile într-o carte modernă, Poems of the Goat.

Cine este Chuya Nakahara? Este supranumit Rimbaud al Japoniei pentru afinitatea față de mișcarea Dada. Influențat de poetica lor va scrie, în perioada de început a epocii Showa(1926-1989), câteva antologii de poezii dintre care amintim Yagi no Uta (Poems of the Goat) și Arishi Hi no Uta( Songs of Bygone).

Ce te face să-l citești?

Aspectul care mi-a atras atenția a fost în special viața foarte scurtă a autorului: 30 de ani, dar multitudinea de poeme scrise cam 350. Însă, doar Yagi no Uta a fost publicat în timpul vieții autorului.

De ce am ales o antologie care este semnată de el? Din lipsă de material și din cauza timpului scurt pe care îl am pentru a redacta această temă, am preferat să iau o antologie tradusă în engleză de Ry Beville.

Poemele sunt amestecate, dar par să aibă un anumit nucleu de sens legat de presupusa perioadă a scrierii. Poezia modernă, mai ales cea europeană, e dominată de demonii autorilor. Nakahara nu lasă se se întrevadă ceva clar. Prin măști și simboluri îl putem citi ca pe un autor hipersensibil.

Astfel, după cum se prezintă în Structura Liricii Moderne, grotescul din pictură, devine o categorie lirică ce încurajează o oarecare armonie neînțeleasă a moderniștilor. Nici japonezii influențați de europeni nu renunță la cultivarea acestei categorii.

O armonie în disonanță pe care sper să o surprind în această recenzie. Nu uitați: moderniștii nu vor să fie înțeleși, vor să fie apreciați pentru formele create. Deci, aici este problema mea- lipsa de concentrare pe sens. Forma primează, deci, interpretarea e ambiguă.

Poezia pură nu mai face obiectivul principal într-o carte nouă. Cartea modernă și-a pierdut în timp metodele ceea ce ne face și pe noi să fim reticenți când citim autori vechi. Încă, mă atrag cei moderni, dar sunt cam complicați pentru un novice.

V-am stârnit interesul? Să începem această presupusă recenzie!

Poems of the Goat recenzie

Poems of the Goat– Chuya Nakahara

An de apariție: 2002(American Book Company)

Traducători: Ry Beville(traducere doar în limba engleză)

Număr de pagini: 52

Tristețea, moartea, grotescul sunt categorii ale poeticii moderne cuprinse și în textele lui Chuya Nakahara. Spre deosebire de poezia de tinerețe(specifică japoneză, sub forma poemele Tanka), cea de maturitate este marcată de curentul Dada. Însă, antologia de față este marcată de un impuls vital.

În Poems of the Goat, natura, iubirea, tristețea se topesc într-o contemplație a vieții. Autorul pare să fii scris antologia într-o perioadă de început a carierei lui.

Deși melancolică, poetica ne aduce mai aproape de frumusețea sentimentelor dintr-o antologie bazată pe imagini din natură ca simbol.

Temele abordate de Chuya Nakahara în colecția lui sunt diverse. Poezia este marcată de iubire( Untitled), natură ca spațiu idilic(cam toate poemele au referiri la tema naturii), dar aproape toate dominate de tema morții.

Am putea considera că unele categorii de public nu ar înțelege conținutul acestei antologii. Fiind greu de înțeles de cei care nu citesc poeme de obicei.

Poate citirea rapidă a câtorva cărți de referință despre lirica europeană ar mai salva puțin din incertitudinea interpretării acestor poezii. E o carte modernă până la urmă.

Nu aș citi antologia, dacă nu aș cunoaște măcar câteva date despre autor. Textele scrise de el au o anumită formă, teme specifice și se încadrează într-un hibrid: nu e nici poezie modernistă europeană, dar nici una specific japoneză.

Aș citi antologia pentru stilul autorului. Poezia europenaă și mai ales cea românească se bazează pe exprimări alambicate, menite să creeze disonanță. Europenii nu sunt interesați de transmiterea unor sentimente prin lirica lor, ci de sugestii ascunse și forme concentrate.

Cum sună poemele lui Chuya Nakahara?

Ca să vă conving, vă citez dintr-un poem al lui Chuya Nakahara:

The archway to the shrine is draped in sunlight
The leaves of the elm are fluttering gently
The cobalt shade of summer beneath the trees at noon
Is working to ease my lingering regrets

Gloomy regrets… ever lingering regrets
My former life replete with ridiculous laughter
Has given way to sentimental darkness
Has given way to deep fatigue



 (Shades of Tree- Chuya Nakahara, Poems of the Goats)

După cum observați, descrierea simplă de natură este mai sugestivă decât o mie de metafore puternic stilizate.

De aceea, acest autor m-a impresionat. Poate nu este la fel de cunoscut ca un Malarme sau Verlain, dar asta nu îi scade valoarea.

Lirica europeană dominată de demonii ei se adresează doar minții. Când citesc Malarme sunt un mic Sherlock Holmes. Când citesc Chuya Nakahra parcă simt tristețea lui prin copacii și natura care rezonează subtil cu inima.

Invocațiile, catrenele și sugestiile din natură pot fi la fel de sugestive pentru tristețe și alienare ca grotescul citadin.

Până la urmă, e o poezie care poate fi apreciată și pentru imaginile de natură, nu doar pentru bogăția tematică. Iar asta, pentru mine contează mult. Nu toți ne-am născut poeți, iar un text pe care nu-l înțelege nimeni poate avea valoare critică.

Însă, oare va însemna ceva pentru istorie, dacă el e pomenit doar în manuale și studii? Nup! Un text are nevoie de cititori care să fie impresionați de maniera de redare și de autorul din spatele textului. Cu această concluzie închei tema de astăzi.

Sper să vă placă această carte nouă!

Concluzie

Închei acest articol-temă prin a vă cita poemul care m-a făcut să citesc Chuya Nakahara și care nu aparține de Poems of the Goat:

For the tainted sorrow,

Today too snow fall on it;

For the Tainted Sorrow,

Today too wind blows on it.

For Tainted Sorrow,

Is like, say, a fox’s fur;

For the Tainted Sorrow,

Covered with snow, curled up.

( For the Tainted Sorrow- Chuya Nakahara)

Acest poem îl apropie, de fapt, pe Chuya Nakahara de modernism. Însă, Poems of the Goat este o variant tristă de poeme de dragoste ușor de recenzat pentru cineva ca mine.

Sper că v-am convins să citiți cartea și am reușit să surprind prin recenzia mea aspectele necesare unui comentariu reușit. Articolul precedent l-a avut ca obicei pe un alt autor modern japonez, Dazai Osamu. Vă invit să-l citiți și pe el.

Cum ar arăta o recenzie de antologie de poeme în viziunea voastră?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *