Poți scrie cronici personale de succes inspirându-te din autorii noi

Familia, viața și operele umanității zac acum ascunse în cronici scrise de cronicari diverși. Ei pot fi atât oameni erudiți cât și oamenii simpli. Cronicarii sunt cei care transmit mai departe învățăturile unei epocii ce a apus. Însă, cronicile s-au digitalizat. Cum arată Rețeta unei cronici moderne reușite? Scrie cronici personale de succes inspirându-te din autorii noi- ăsta este sfatul meu. Poți scrie cronici personale de succes inspirându-te din autorii noi.

O cronică modernă este, până la urmă, o carte nouă.

Ei bine, recent citeam un articol despre În căutarea familiei pierdute, scrisă de Vlad Robert Lutic. Cartea este o istorie personală, o cronică ce cuprinde mai multe generații din familia autorului. O cronică este un text non-ficțional și (în cazul lui) se apropie de memorii.

Autorul este unul puțin cunoscut, dar orice carte ne învață ceva, iar demersul lui alambicat prin istoria personală este lăudabil. Cine dorește să sape într-un trecut ce îi aduce incertitudine?

Autorii moderni. Ei sunt cei care aduc la viață formele de mult apuse și poveștile ce merită transpuse sub lumina tiparului tot mai digitalizat. O să vă citez ceva despre autor și apoi trecem la recenzare:

Vlad Lutic : – M-am născut în București la orele 4 dimineața ale zilei de marți, 3 iunie 1975. Copilăria mi-am petrecut-o în cartierul Floreasca din capitală și la Breaza (Prahova), unde era pentru mine „la țară”. Am absolvit Facultatea de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative. Tot la această universitate am obținut diploma de Master în Managementul Sectorului Public. Am lucrat câțiva ani în presa scrisă și la Radio România Actualități, iar din 2001 sunt angajat la Administrația Prezidențială.

(sursă Femeide10)

Să începem recenzarea!

familiei

În căutarea familiei pierdute

În căutarea familiei pierdute– Vlad Robert Lutic

Anul apariției: 2020

Este scrisă în limba Română

Număr de pagini: 261 de pagini

Cartea nouă a acestui autor este o cronică de familie. Toate faptele din care este inspirată sunt reale și urmăresc evoluția unei familii prin meandrele timpului. Oameni vechi, cărți vechi vs. oameni noi, cărți noi? Aceasta este o problemă contemporană. Vechiul se reinventează în nou. Cartea nouă scrisă de Vlad Lutic urmărește mai multe generații, dar în maniera lui originală. Cum se sfârșește o cronică personală?

Nimeni nu moare cu adevărat, atât timp cât cineva își amintește de el… sub această deviză, cartea nouă se deschide în fața noastră cu intenții nobile- conservarea trecutului. Astfel, personajele amintite de autor rămân în istoria personală a cărții noi. Această inițiativă mi-a plăcut și o admir.

Este ușor să te transpui într-un personaj ce te împrumută pe tine pentru a exista. Însă, este greu să te împrumuți pe tine pentru a te dezgoli publicului ce adesea este critic. Demersul istoriei personale promovat de acest autor este sincer și se încearcă obiectiv( dintr-un anumit punct de vedere), iar acest tip de texte au un impact emoțional asupra autorului (plus orele de somn lipsă).

Însă, poate că unii cititori nu vor aprecia această inițiativă. O istorie personală sau a unei familii implică multă subiectivitate care duce poveste spre o imagine trunchiată. Însă, autorul nu a dorit niciodată să scrie acte oficiale. Nici noi nu am dori să citim așa ceva.

Autorul transpune povestea în imagini de ansamblu asupra unor perioade ale istoriei și influența lor asupra familiei lui.

Recomand cartea nouă fanilor istoriei pentru maniera de redare inspirată din jurnale, dar și fetelor care vor să scrie ficțiune cu polițiști și La Belle Epoque. Sper că recenzia mea vă va ajuta să vă dați seama, dacă vă place carte.

Vlad

Ce spun recenziile independente?

Pornind de la jurnalul bunicului său, Edouard Stiers, care a fost arestat la Bruxelles în 1940 și trimis în lagărul de la Vernet, Franţa, Vlad Robert Lutic a început demersul de a strânge mai multe povești privind istoria familiei, povești în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.Toate aceste povești, împreună cu cercetarea genealogică a familiei sale, le-a strâns în cartea intitulată „În căutarea familiei pierdute”.

„Aveam 2 jurnale ale bunicilor mei materni din timpul războiul. Al doilea război mondial. Am vrut să le public pentru a nu se pierde poveștile. Prin 2015 am avut ideea de a așterne pe hârtie toate povestirile familiei în măsura în care mi le aminteam. Am am mai găsit niște memorii în versuri scrise în limba rusă și am îmbinat toate astea cu cercetarea genealogică”, declară autorul pentru degarda24.com.

( sursă Degrada24)

Concluzie

Vă invit să citiți această istorie personală și să vă inspirați din ea pentru romanele voastre. Sper că v-a plăcut articolul și vă las cu articolul precedent.

Voi scrieți istorii personale?

1 thought on “Poți scrie cronici personale de succes inspirându-te din autorii noi”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *