revelație

„Revelație”

Notă de la Ela: Al doilea poem, Revelație, are o structură interesantă. Monoblocul și redare conținutului prin afirmații îl apropie pe autor de stilul modern.

Tot ce a fost poezie în acest volum a fost o combinație de forme lirice studiate. Revelație mi se pare o încercare personală cu tema centrală a iubirii. Cum ar trebui să fie ea?

Împărtășită… În poem, eul liric contemplă o stare în care se află și încearcă să sugereze nevoia de schimbare.

Însă, schimbarea în doi nu vine așa ușor (după cum ați văzut și secțiunea de dezvoltare personală), ea are nevoie de un motor care să o propulseze.

Ce motor poate să intervină între doi îndrăgostiți? Revolta unui dintre ei. Vă invit să vizualizați noile postări de pe grupul nostru de Facebook (Apropo, puteți accesa poemul Gura, aici) . Vă las să reflectați și îi dau cuvântul lui Robert.

Revelație

S-ar părea că ăsta lume să nu aibă nici un zeu…

Chiar de n-ai un somn păzit, tot tu ești sufletul meu!

Chiar de n-ar mândrul soare un motiv că să răsară,

Tot la fel mi-ai spune, oare, ce frumos este afară?

Și de-ar fi fără de soartă tot ce este bun și rău,

N-ar avea inima mea un alt gând decât al tău!

Când zărești departe luna și te-ntrebi de ce nu vine,

Tot așa frumoasă lumii îmi sclipește lângă mine.

Cum ar fi întâmplarea să iubim și să trăim?

N-ar mai fi folos în toate?

E mai bine să nu știm.

Când iubești, nimeni nu-ntreabă ce ar vrea sau ce alege,

Nu-i răspuns și nu-i zăbavă, doar extaz și doar plăcere…

Și de-ai ști de unde vine, n-am avea o viață-n sine,

Astfel, eu pe cât exist, nu cunosc frumoase taine,

Cât tu-mi ești a mea stăpână, eu, iubitul vieții tale!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *