Știința digerabilă pentru pasionații de literatură de Michio Kaku

Vă place știința? Acest domeniu mi-e total paralel. Știința digerabilă pentru pasionații de literatură de Michio Kaku. Este vorba despre o carte nouă înmulțită cu doi.

Nu am putut înțelege fizica niciodată, dar două cărți mi s-au părut interesante. Fizică imposibilului și Lumi paralele de Michio Kaku.

Nu o să ne referim la ele că într-o recenzie obișnuită, ci vi le voi prezenta cu bune și rele, din perspectiva unui pasionat de lumi imposibile.

Nu cunosc fizica amintită de el, dar pot să vă spun de ce fanii SF ar trebui să le citească. Un fan al fanteziei are deja instrumentele fictive cu care să creeze lumi, dar lumea din SF se raportează la această. Deci, citiți și altceva decât literatură SF pentru a scrie SF, mai ales o carte nouă în genul SF.

Cine este Michio Kaku?

Michio Kaku este un fizician și futurolog american de origine japoneză, cofondator al teoriei coardelor și profesor la catedra de fizică teoretică Henry Semat de la Graduate Center, City University din New York. Fizicianul Michio Kaku studiază cum ar putea fi transpuse în realitate idei aparent imposibile.

(wiki)

Să începem prezentarea!

Unelte pentru SF

În cele două volume(Fizică Imposibilului și Lumi paralele. O călătorie prin creaţie, dimensiuni superioare şi viitorul cosmosului) autorul discută anecdote ale științei. De la găuri negre până la călătorii în timp, steaua morții și armele Jedi, explicațiile lui Michio Kaku sunt complexe, dar ambalate în forme în care (și cei nepricepuți la științe) pot să afle probabilitatea de a fi reale.

Autorul se inspira din filmele SF fiind un bun cunoscător al Star Wars și Star Trek. Are chiar o obișnuință de a evoca armele și luptele marțiene.

O recenzie la Fizica Imposibilului de Michio Kaku sună cam așa:

Cea mai recenta carte a lui Michio Kaku, Fizica imposibilului, vrea sa explice exact de ce unele viziuni ale viitorului se pot pana la urma realiza, in timp ce altele vor ramane in limitele posibilului… SF-ul trateaza astfel de chestiuni; stiinta ramane tacuta in aceasta privinta. Lucrarea domnului Kaku vine sa umple un gol. – The Economist Va fi oare posibil intr-o zi sa trecem prin ziduri? Sa construim nave cosmice care sa se deplaseze mai rapid decat lumina? Sa citim gandurile altor oameni? Sa devenim invizibili? Sa mutam obiectele din loc cu puterea mintii noastre? Sa ne transportam trupurile instantaneu prin spatiul cosmic?

(libris)

Viziunea futuristă promovată de el este apropiată de realizările științifice posibile din următorii ani. Nimic din ce prezintă (și promovează existența ei) nu este imposibil.

Acest volum este foarte util autorilor SF, puțină știință nu strică nimănui. Cine știe? Într-o zi poți să-ți repari singur calculatorul după ce ai citit mai mult despre cum funcționează el.

Să citești Michio Kaku poate fi un început. Apoi, apetitul tău pentru știință te poate duce la un volum despre unități centrale de computer.

Una la Lumi paralele. O călătorie prin creaţie, dimensiuni superioare şi viitorul cosmosului de Michio Kaku ar fi cam așa:

O călătorie de neuitat în lumea găurilor negre şi a maşinilor timpului, a universurilor alternative şi a spaţiului multidimensional, Lumi paralele ne oferă un portret convingător al revoluţiei care a cuprins lumea cosmologiei.
Ideea de universuri paralele şi teoria corzilor, care le poate explica existenţa, au fost cândva privite cu suspiciune de oamenii de ştiinţă, fiind văzute ca o provincie a misticilor, şarlatanilor şi excentricilor.
Astăzi, fizicienii teoreticieni susţin într-o proporţie covârşitoare teoria corzilor şi ultima ei iteraţie, Teoria M. Aceasta, dacă se va dovedi corectă, va reconcilia cele patru forţe ale universului într o manieră simplă şi elegantă, răspunzând totodată la întrebarea:
„Ce s a întâmplat înainte de Big Bang?” „Folosind cu abilitate analogia şi umorul, Kaku prezintă variaţiunile la tema universurilor paralele, venind din mecanica cuantică, cosmologie şi Teoria M.” — Brian Green, autorul cărţii The Elegant Universe

(editura trei)

Recunosc, această carte este utilă doar autorilor SF și pasionaților. Altfel, teoriile descrise sunt un pic prea complicate poate ar fi fost ok să scrie un volum mai ușurel.

Concluzie

Cam atât am avut de spus pentru azi. Morala ar fi că sursele de inspirație pentru scriitori ar putea fi scriitorii de cărți non-ficționale și ficționale.

Chinuiți-va să înțelegeți lumea asta înainte să scoateți următorul cel mai prost SF. Poate găsiți volumele la un amator de știință.

Un SF bun are un univers credibil în care se desfășoară. Diferit față de fantezie, SF stă ancorat în universul științific ce există sau ce poate exista.

Vă las cu articolul anterior care ne va purta înapoi în lumea literaturii.

Aveți un prieten pasionat de știință?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *