De la Baudleraire șla Rimbaud- dinosnața

Structura Liricii Moderne- de la Baudelaire la Rimbaud

Ok, zile acestea am citit Structura Liricii Moderne. Textul este probabil cel mai recomandat studiu al poeziei moderne. Structura Liricii Moderne- de la Baudelaire la Rimbaud, de la această premisă pornim.

Nu pot să spun că este o carte ușoară, recomandată tuturor, dar sigur nu este relevant pentru studiul poeților moderniști.

Ne vom opri în acest articol asupra lui Arthur Rimbaud, din pur interes pentru subiectul-temă.

Cine a fost Arthur Rimbaud? O viață și o carieră literară scurtă îl caracterizează pe scriitor. Multe filme potretizează călătoriile pe care le-a făcut în Africa și Orientul Apropiat.

Vă anexez un film cu valoare documentară despre viața lui Rimbaud:

Deci, ce ne interesează pe noi: autor modernist controversat, lirică dominată de două perioade.

Prima perioadă este în tonul teoretizat de Baudelaire, dar dominată de ceea ce Hugo Friedrich numește emoție clocotitoare.

A doua perioadă( după 1871), dominată de haos, muzicalitate și fragmentarism.

Cine e Hugo Friedrich? A fost un reputat teoretician german al modernismului și romanist. A studiat la marile universități din Heidelberg și München iar una dintre lucrările care l-au consacrat definitiv în spațiul academic european este Structura liricii moderne.

(preluare din Wikipedia)

Să începem recenzia!

Structura Liricii Moderne

Structura Liricii Moderne- Hugo Friedrich

Anul apariției: 1969 (Editura Universala)

Limba: Română

Număr de pagini: 350 pagini

Alambicata structură a lipsei structurii surprinse de Hugo Freidrich în cartea lui ne este explicată. Limbajul folosit de autor este unul deloc simplu de descifrat, însă cam asta se întâmplă cu toți criticii vechi.

În această carte veche sunt surprinse marile categorii lirice moderne, împrumutatea din alte arte: grotescul, arabescul, urâtul, etc.

Conținutul poate fi un pic prea vast pentru cititorul neavizat, de aceea ne oprim asupra operei lui Arthur Rimbaud.

Capitolul rezervat acestui autor începe cu o scurtă trecere în revistă a vieții și activității poetului. Există anumiți termeni cheie care anticipează subtitlul următor( disonață, haotice, sfârmarea ordinilor semantice, etc.).

Următorul subtitlul este legat de dezorientare. A cui dezorientare? A noastră, a cititorilor. Când lirica modernă se bazează pe forme, ea nu mai e un canal de transmitere de idei.

De fapt asta vrea să evidențieze Hugo Friedrich prin analiza lui asupra poeziei moderne. El porenște de la un caz singular(un poem de Rimbaud) pentru a ajunge să discute tehnici sau caracteristici ale liricii rimbaudiene.

De la cazul particular al lui Rimbaud, autorul generalizează asupra caracteristicilor comune în lirica modernă.

De la Baudelaire, la Rimbaud și Mallarme, scriitori francezi se succed în funcție de influențe. În acestă structură, Hugo Friedrich ne aduce, cu pași mici, la o privire de ansamblu asupra literaturii moderne.

E o carte veche, nu voi face un rezumat clasic, ci vă ofer o temă de gândire. Este Rimbaud aproape de Poe?

Da, explorând problema am aflat că din poezie s-au transpus unel concepte și în proză. Poezia modernă este dublată de proza modernă. Satanicul, disonanța, citadinul, urâtul sunt categorii care tind să se valorifice în toate tipurile de texte.

Literatura ca organism viu

Dacă aveți răbdare să citiți tot volumul, veți începe să gândiți literatura ca pe un organism viu. De la Baudelaire la Rimbaud tehnicile se rafinează.

Disonanța evoluează ca o caracteristică a acestui tip de lirică, dar există ordinea din această dezordine.

Este interesant cum de la idilicul romantismului s-a trecut la demonica lirică modernă prin exacerbarea unor caracteristici ale romantismului.

Practic, demonii romantici idealizați devin satanicul teribil din lirica modernă. Așa se succed curente literare. Unul îl îngroapă pe altul.

Prin analiza comparativă de la început, Hugo Friedrich ne demonstrează că totul e efemer. Când romantismul a murit, el a fost înlocuit de lirica modernă.

Acest cerc nu pare să aibă sfârșit. De aceea, ar fi bine să citiți această carte dinainte să ajungeți la facultatea de litere, chiar și fără a o analiza. Vă veți da seama cu ce veți avea lucrat în timpul facultății.

Concluzie

Cam așa vom încheia articolul-temă de astăzi. Sper că îl veți considera util și vă avertizez: Sunt doar câteva idei principale reieșite din prima parte a cărții.

Citiți chiar și pe capitole, veți descoperi o listă de lecturi interesante și anumite povești din viața unor scriitori.

Pe mine m-au impresionat Rimbaud și Mallarme pentru ciudatele istorii personale. Însă, nici viața lui Baudelaire nu este de omis.

Vă invit să citiți și articolul despre Eugen Negrici și vă întreb: Vi se pare util să postăm articole despre bibliografia din facultate?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *