Top 5 cărți pe care ar trebui să le citească un începător?

carte

Anul întâi e spaima oricărui student la Litere. Ești boboc plin de speranțe. Faci ochii mari când vezi campusul și orașul nou, dar apoi- vine primul curs de literatură română și vezi cărți cum nu ai mai citit. Apoi te lovește lista cu Top 5 cărți pe care ar trebui să le citească un începător?

Întrebarea firească: Ce naiba am citit până acum? Sunt oare defect sau prost că nu înțeleg ce le place oamenilor să citească de la acest scriitor?

Nu, nu ești nici defect, nici prost. Ești doar scos din context.

Autorii recomandați aparțin unei perioade de mult trecute, iar asta e un impediment în cale cititorului. Ce în altă epocă era vulgar, acum este ceva obișnuit.

Nu te teme! Îți voi recomanda doar cinci cărți(nu toate romane, dar nici critică aridă) care te vor ajuta să înțelegi că literatură este o imitație a vieții și că oamenii nu ar trebui să citească doar liste rigide de lecturi.

Cărțile acelea aridă reprezentând o realitate de mult apusă, trebuie judecate după acea realitate, dar eu încerc- prin exemple moderne- să-ți arăt cum ar trebuie receptată o carte nouă sau veche.

Astfel, aceste cărți te vor ajuta să înțelegi mai bine ce citești și de ce citești. De aceea, ia un loc. Consultă cuprinsul și acordă zece minute cercetării acestei postări. Cine vrea să citească azi?

Destinație Turistică

Destinația turistică- Rui Zink

An apariție: 2011

Traducere din portugheză

Număr de pagini: 216

Când un personaj ciudat, ghidat de dorința morții iminente ajunge într-un loc al hazardului pentru aș duce la îndeplinire planul secret, multe teme și motive nu mai sunt încifrate în text.

Practic, autorul ne aduce dramele existenței personajului mai aproape prin felul în care aranjează în pagină textul.

Un cititor începător va repera ușor figurile de stil(tropi) și simbolurile aferente fiecărui capitol. Deci, veți putea aplica grila de analiză clasică în acest text. De aceea, am inclus cartea e lista celor 5 cărți pe care ar trebui să le citească un începător.

Autorul nu scrie de dragul formei(ca moderniștii), ci pentru a populariza anumite teme și metode de redactare. Filosofia de la care pornește această carte se bazează e următoarea afirmație:

Dumnezeu exista? Întrebare prostească. La început este cuvântul, nu? Or, noi îl cuprindem în cuvinte, deci există. Ființa omeneasca e singura viețuitoare care transforma în realitate tot ce atinge – chiar dacă atingerea asta s-ar produce doar cu gândul. Dumnezeu există, așa cum există marțienii, amorul, libertatea, democrația, fericirea, drepturile omului, muștele.

Iar Dumnezeu nu apare decât atunci când vrea. Într-o lume fără destinație, Dumnezeu este turistul suprem. Apare când vrea. Si pe urma o șterge. Este si nu este pretutindeni, adică mereu în tranzit. Nu-și asumă responsabilități, grație escrocheriei cu liberul arbitru. Iar noi am fost făcuți după chipul si asemănarea sa(…)

(Rui Zink- Destinație Turistică)

Frumoasele străine

Frumoasele străine- Mircea Cărtărescu

Anul apariției: 2010

Limba română

Autor: Mircea Cărtărescu

Un autor contemporan, postmodern, Mircea Cărtărescu conține în opera sa(per ansamblu) toate trăsăturile teoretizate( de el) în teza lui de doctorat Postmodernismul românesc.

Însă, o să începem cu un roman ușurel. Frumoasele străine este o carte nouă, sub forma unui jurnal de călătorie. Ea prezintă o aventură naratorului prin Europa.

Ce vom realiza citind această carte? Ei bine, maniera scrierii este diferită de cea a lui Rui Zink. Deja vorbim despre o altă interpretare a cuvântului roman. Nratorul nu mai vrea să citească lumea în care este, ci să o reveleze natural ca pe o lume veridică.

Jurnalul de călătorie era un tip de scriere foarte căutat în trecut, dar acum foarte puțini îl mai citesc. De aceea, demersul lui Mircea Cărtărescu este binevenit. Să vedem ce scrie și Humanitas despre asta:

Umorul, satiricul și grotescul au fost dintotdeauna, în volumele sale de versuri, în Levantul și-n Orbitor, în Enciclopedia zmeilor și-n De ce iubim femeile, a doua coardă la arcul lui Mircea Cărtărescu, alături de cea onirică și vizionară. În Frumoasele străine ele sunt coarda dintâi. Puține cărți din literatura română de azi îi pot sta alături ca naturalețe a povestirii și ca ubicuitate a comicului, întins pe toate registrele, de la zâmbetul discret la râsul cu lacrimi. Cele trei povestiri unite de aceeași voce narativă, destinsă și firească, sunt filme cu camera în mână, fără nici o emfază, mizând pe sinceritate și simplitate. Sunt road movies, mai scurte sau mai lungi, cu scriitori, artiști vizuali, polițiști și criminali, studente și responsabili culturali, fantome și cineaști, risipiți într-o lume mereu surprinzătoare.

Humanitas

Voi veți putea să vă delectați cu aventurile și să observați tendința modernă asupra literaturii: tendința de coborâre de e piedestal și integrare în viață1.

Șase plimbări prin pădurea narativă

Șase plimbări prin pădurea narativă- Umberto Eco

Anul apariției: 2006(Polirom)

Traducerea mea: Ștefania Mincu

Număr de pagini: 192

Dacă v-au plăcut primele două cărți, acum e timpul să trecem la un pic de critică. Nu este genul acela de critică modernistă, ci una pe înțelesul nostru.

Știu, pentru studentul la Litere din anul I, Nicolae Manolescu te face să plonjezi într-o lume în care critica literară pare un regat al Kilgonienilor, iar noi vorbim franceza.

De aceea, înainte să-ți faci o părere proastă despre toată critica literară pentru că Manolescu e prea dificil sau prea extins pentru ca un proaspăt absolvent de liceu să-l aprecieze, de ce nu îl încerci pe Umberto Eco?

Umberto Eco ne plimbă prin alambicata lume a criticii literare ajutându-ne să ne creăm propriile grile de lectură pornind de la concepte simple. Exprimări ca:

Câteodată un scriitor, spunând prea mult, devine mai comic decât personajele sale. (p. 9)

Exemplul cu tipul cu trăsura: „ia și calul”

Nu întotdeauna cititorul știe să colaboreze cu rapiditatea textului. (p. 10) <…> (Borges) Într-un text narativ cititorul e constrâns în fiece moment să efectueze o alegere. (p. 12) Cititorul, în pădurea narativă, trebuie să facă niște opțiuni plauzibile. (p. 14)

Umberto Eco- Șase plimbări prin pădurea narativă- extrase)

Cred că veți găsi cartea utilă pentru a vedea literatura cu alți ochi. Poate vă va ajuta să vă îmbunătățiți nu doar ca cititori, ci și ca autori.

The art of the novel

The art of the novel- Milan Kundera

Anul apariției: 2003(Harper Perennial Modern Classics)

Traducere: ediția mea nu are traducere

Număr de pagini: 178

Ok, cartea aceasta este mai complicată. Milan K încearcă să exemplifice acțiunea istoriei asupra textului ficțional prin exemple istorice.

Însă, limbajul folosit nu este alambicat, iar tema abordată îi va ajuta pe studenții la Litere să înțeleagă mai bine operele acelea vechi din perspectiva unei cărți noi.

Nu va fi o lectură ușoară, dar e un pas înainte spre a deveni un cititor mai bun. O să vă citez un fragment de recenzie ca să vă faceți o idee mai clară:

Kundera analizează memorbil operele unor scriitori importanți ca Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Tolstoy, și Musil. Are o viziune de ansamblu de referință pentru Hermann Broch, și a analizei celui amintit asupra operei lui Kafka(…)

Kundera își dezbate propriile lucrări din perspectivă istorică, mijloacele de creere a acțiunii, și construcției personajelor din romanul post-psihologic..

(Goodreads)
Rashomon și alte 17 povestiri

Ultima carte va fi un volum de roză scurtă modernistă, Rashomon și alte 17 povestiri/Rashomon. Îl veți găsi în ambele variante, dar eu aș citi oricând și celelalte 17 povestiri.

Prin perspectiva modernă asupra ficțiunii scurte, Akutagawa reușește să scrie un volum ciudat pe mai multe voci. Fiecare poveste are un narator, iar naratorii sunt din cei mai diverși: un păianjen, o prostituată, un preot.

Nu există conținut sensibil, iar lectura vă va duce într-un univers nou. Din păcate, Akutagawa scrie o ficțiune ciudată.

Pentru un cititor începător, e bine să coreleze cea a învățat în lecturile anterioare(europene) cu metodele întâlnite în textul lui Akutagawa.

Lectura vă va îmbunătății abilitățile de analiză pe text și vă va deschide ochii asupra diversității interpretării literare. Vă citez recenzia de la Humanitas:

Câte perspective poate avea un fapt divers? În câte feluri poate fi spusă istoria unei crime? Care este relatarea adevărată? Există doar o perspectivă adevărată sau ne aflăm în faţa a tot atâtea poveşti, posibile toate, reale toate?

Cele două povestiri pe care le puteţi asculta pe acest audiobook sunt cele care au stat la baza celebrului film al lui Akira Kurosawa. Rashomon oferă un cadru, iar Într-un bunghet de pădure personajele şi intriga filmului nominalizat la Oscar în 1953.

(Humanitas)
Concluzie

Nu prea dulce, critica literară nu est singurul mod de a deveni cititori mai buni, dar este una dintre metodele de a înțelege un text.

Dacă ești începător, un Top 5 cărți pe care ar trebui să le citească un începător, te-ar putea ajuta să pornești în interpretare.

Nu este necesar să începi cu criticii români(majoritatea sunt neplăcuți pentru un novice), alege critici mai facili ca Umberto Eco. Mai facili, adică nu folosesc cuvinte foarte specifice teoriei literare în textele destinate cititorului.

În final, profesorii Mircea Cărtărescu și Rui Zink sunt lecturi mult mai frumoase ca 2 secole de literatură. Poate veți aprecia și alte articole.

Sper că acest top 5 cărți pe care ar trebui să le citească un începător, vă va fi util. Poate îmi și răspundeți la întrebare:

Vă este util?

1- vă parafrazez din primul meu curs de simbolism din anul al 2-lea

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *