#Zi-mi o manga bună: Doukyusei

Doukyusei este o manga drăguță, dar uimitoare când vine vorba de poveste. Unii scriitori vorbesc despre două tipuri de capodopere: una care abundă în situații limită și alta în care nu se întâmplă nimic. Ambele sunt la fel de valoroase, dacă sunt bine construite. Deci, decât un subiect prost explorat, mai bine alegem un subiect comun cu o poveste bună. Doukyusei are o temă banală, dar personajele sunt construite așa realist și haios încât merită citită. Articolul Zi-mi o manga bună: Doukyusei este dedicat atât fanilor manga, cât și scriitorilor noi. Vă explic pe rând de ce.

Să citești School Life manga nu este mereu o pierdere de timp. De fapt, categoriile lor sunt așa bine delimitate încât cuprind toate fazele vieții. Așa că, pentru copii sunt Shounen, Shojo, apoi cresc până la Seinen. De aceea, manga ar fi primul lucru pe care un scriitor ar trebui să exerseze. Fanii știu că poveștile întrec limita stereotipurilor pe care le au la bază. Deci, ia caietul dictando și cafeaua.

Să începem articolul!

Doukyusei recenzia scurtă

Doukyusei este o poveste din liceu. Un elev obișnuit(Hikaru) și cele mai bun elev al clasei(Rihito) dezvoltă o prietenie ciudată. Ajutându-se reciproc, cei doi trec prin momente haioase împreună. Însă, într-o societate care se bazează pe condiții riguroase, cel mai bun elev nu va merge la aceeași facultate cu unul din cei medii. Relația lor romantică este în pericol să dispară.

Baza pe care pornește manga este banală: doi liceeni total diferiți. Însă, fiecare are ceva special: unul este talentat la muzică, altul la științe. Cum ar putea sfârși în același loc? Din câte am văzut, sistemul lor se bazează pe teste de admitere care sunt mai riguroase ca în alte părți. Deci, de aici apare conflictul: iubirea imposibilă- despărțirea.

Dacă e ceva ce poate fi reproșat acestei manga, acel lucru este lungimea. Știu că nu poți publica un roman de 15 pagini, dar unele momente sunt lungite artificial. Spre exemplu concertul sau deciziile pe care le iau ei. Hmm, în afară de asta, manga e ok.

doukyusei

Altă recenzie și link către anime:

Rihito Sajou, student onorific, cunoscut doar printre profesori, cu alte cuvinte, un tocilar. Hikaru Kusakabe, chitarist într-o formație, susține concerte și este popular printre fete. Cei doi se află la poli opuși, neavând mare lucru în comun în afara faptului că sunt colegi de clasă. Drumurilor lor nu aveau să se întâlnească niciodată dacă Kusakabe nu l-ar fi găsit pe Sajou repetând în clasă pentru festivalul de cor. Povestea lor începe de acolo, Kusakabe ajutându-l pe mai puțin talentatul la muzică, Sajou, să se pregătească pentru festival. Acțiunea pare puțin grăbită, dar nu ne putem plânge că vedem ceva interesant mai repede și nu trebuie să o lungim mult. Relația lor avansează repede și de la doi colegi de clasă care nu au nimic în comun se ajunge la o frumoasă poveste de dragoste. Piedicile și confuziile, înțelegerea și conexiunea, fac deliciul acestui film în care plusul și minusul se atrag.

(sursă Animekage)

3 trucuri pentru a scrie mai bine:

#1 Ei bine, toată acțiunea din Doukyusei este banală. Însă, conform scriitorilor americani, banalitatea nu trebuie salvată cu întețirea acțiunii. Reedsy vorbește pe blogul ei despre acest lucru. Ea pledează pentru două tipuri de scriitori: cei care pot întreține acțiunea și cei contemplativi. Reedsy nu spune că unii sunt mai valoroși ca alții, deci contează să valorifici categoria din care faci parte.

Scriitoarea din Doukyusei nu este specializată în întreținerea acțiunii, ea se pliază mai bine pe descrieri. De aceea, noi vedem pasaje luni în care personajele nu ne spun nimic. Toate momentele în care Hikaru ține partitura sunt sugestive pentru sentimentele lui ulterioare. Vântul acela care bate uneori, coridoarele, toate creează de fapt atmosfera din sufletele personajelor.

#2 Dialogurile simple te salvează de la eșec. Ok, Masterclass cred avea un articol despre proza scurtă. Una dintre cele mai mari probleme pe care o am în scris sunt dialogurile, dar citind acel articol m-am lămurit. Nu avem nevoie de dialoguri banale, dar nici de cele făcute de mine. De fapt, dialogurile ne arată secvențe narative care nu pot fi descrise. Deci, poți să le folosești ca să te întorci în timp sau să dai un indicii cititorului. Însă, nu trebuie să fii nici prea filosofic, nici prea banal. Pur și simplu, oamenii spun lucruri interesante zilnic și nu au nevoie de cuvinte speciale.

trucuri

Doukyusei are dialoguri care par la început banale, dar cu cât evoluează relația lor, cu atât devin mai lucrate. De fapt, din dialoguri se spune povestea lui Hikaru. Rihito nu este la fel de deschis cu privire la sentimentele lui. Deci, se creează situații doar din dialoguri incomplete. Asta ai putea împrumuta.

#3 (Aplicabil oricărei manga) Arată, nu spune! În ultimul timp, romanele au început să fie tot mai vizuale. Nu mai aveam acele romane jurnal sau memoriile vechi. Deci, autorii trebuie să învețe să exprime mult cu cât mai puțin. Nu este rău să citiți manga. Romanele grafice sunt exemple perfecte pentru romanele scrise. Dacă nu poți reda sentimentele din acțiuni, nu poți să creezi un roman modern bun.

Doukyusei și alte manga sunt mai întâi desenate. Apoi, pe suportul vizual se scriu dialogurile și povestea. E un truc bun cu care poți începe. Nu îți închipui că trebuie să fii pictor, ci doar folosește stickman(nu am tradus niciodată acest cuvânt). Fă decorul, acțiunea și dialogurile înainte să scrii cartea.

Concluzie

Manga te ajută în multe feluri ca scriitor nou. Poți împrumuta tehnici, să te joci cu metodele lor. În final, avem informații despre scrierea creativă, de ce să nu devenim scriitori mai buni? Literatura este un organism viu, deci majoritatea tehnicilor au o durată de viață limitată. Însă, la fel ca elefanții, scriitori reconfigurează ce a murit pentru a crea sentimente noi. Eu cred că un scriitor transmite stări de spirit, nu idei. Ideile sunt mai mult promovate de filosofie și împrumutate de noi pentru a ne crea personajele. Deci, fii tu însuți, nu scrie diferit!

Simplitatea este una dintre caracteristicile cele mai importante pentru un scriitor. De aceea, vă mai prezint o manga din care aveți ce învăța (aici). V-ați gândit vreodată să vă desenați povestea înainte de scriere?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *